20
dec.
Compte de Lauvia Grand Armagnac
Francezilor le place sa spuna ca Armagnacul este adevaratul spirit al Frantei, pentru ca a aparut inaintea Cognac-ului cu aproape doua secole, este un produs exclusivist prin volumele mici si se bea in proportie de peste 60% in tara. Clasele de calitate sunt asemanatoare, de la VS pana la XO si editii speciale, rare, dar si aici exista o diferenta, in cazul blendurilor: sa luam exemplul XO-ului, la Cognac media varstei componentelor trebuie sa fie minim 5 ani, in timp ce la Armagnac cel mai tanar trebuie sa aiba atat.
Maxime Mathon, export managerul celor de la Compte de Lauvia a venit si a degustat cu spor o mare parte din vinurile romanesti de la GoodWine, l-am acompaniat cu placere, insa cel putin tot atatea seri, cate zile a avut targul, a sustinut prezentari despre licoarea mai putin cunoscuta, sau mai bine zis marketata la noi – Armagnac. Compania Luxury Goods m-a cooptat in dud, Morgan La Dud – unul dintre restaurantele boutique ce ofera o ambianta calda, intima – la degustarea catorva produse reprezentative din Gasconia, Armagnac Compte de Lauvia.
Pana sa fie adus VS-ul am fost rasfatati cu cateva antreuri intr-o prezentare cu adevarat artistica, iar personal m-am rasfatat in plus cu un dialog cu Virgil Iantu despre vinurile romanesti. Zic rasfatat nu din perspectiva contactului cu binecunoscutul om de televiziune, muzician, om de cultura si mult bun simt, ci prin prisma parerilor despre producatorii romani cei mai cunoscuti, vinuri preferate, surse de aprovizionare, etc. Mi-a impartasit o scurta analiza a celor mai cunoscuti producatori care m-a impresionat prin verticalitate, sinceritate si nonsalanta. In afara de vreo doua exemple punctuale, lucrurile nu stau pe roze, asta fiind si parerea mea. Dar a venit VS-ul, in care, obisnuit de la vin, mi-am infipt adanc nasul. Ei bine, do not try this at home, ca senzatia e aproape de arsura. Bauturile spirtoase trebuie evaluate olfactiv de la o distanta usor mai mare decat la vin, apropiindu-ne cu precautie de buza paharului.
La aceeasi masa am avut-o ca invitata pe Cristina, care traieste in Olanda si se zbate sa promoveze vinurile romanesti acolo. Merita sustinerea noastra macar cu un like, iar a producatorilor autohtoni cu o intrebare despre cum si ce face acolo.
Ne-a placut tuturor forma old-style a sticlelor de Armagnac, care in Bucuresti pot fi gasite, de exemplu, la Corina, pe alese: de la VS pana la cel invechit 27 de ani. De m-as apuca sa enumar toate premiile obtinute de acest producator ar trebui sa stam aici pana deseara – ideea e ca are cu ce se lauda, pentru ca aceasta bautura a trecut portile palatului Versailles inca din 1760, pentru a incanta simturile regelui Louis XV, iar cei care s-au ocupat cu asta de mai multe generatii stiu prea bine sa faca lucrurile cum trebuie.
Ar mai fi de spus ca in procesul de productie nu se folosesc butoaie de la alte bauturi pentru arome “imprumutate”, distilarea vinului de baza – slab alcoolic si foarte acid – este un proces continuu, 24/7, nu se foloseste deloc sulf, iar vinul nu e filtrat. As alege cu ochii inchisi un produs aproape artizanal, natural, aspru, barbatesc, mai ales cand varianta cealalta sunt niste distilate frantuzesti de retail, integral industrializate, la preturi cel putin egale. Uciderea diversitatii, plecand de la principiul ca in urmatorii 100 de ani produsul meu trebuie sa aiba exact aceleasi caracteristici oriunde in lume ma indeparteaza de the big four, care au peste 80% din piata.
Ne-a placut tuturor forma old-style a sticlelor de Armagnac, care in Bucuresti pot fi gasite, de exemplu, la Corina, pe alese: de la VS pana la cel invechit 27 de ani. De m-as apuca sa enumar toate premiile obtinute de acest producator ar trebui sa stam aici pana deseara – ideea e ca are cu ce se lauda, pentru ca aceasta bautura a trecut portile palatului Versailles inca din 1760, pentru a incanta simturile regelui Louis XV, iar cei care s-au ocupat cu asta de mai multe generatii stiu prea bine sa faca lucrurile cum trebuie.
Ar mai fi de spus ca in procesul de productie nu se folosesc butoaie de la alte bauturi pentru arome “imprumutate”, distilarea vinului de baza – slab alcoolic si foarte acid – este un proces continuu, 24/7, nu se foloseste deloc sulf, iar vinul nu e filtrat. As alege cu ochii inchisi un produs aproape artizanal, natural, aspru, barbatesc, mai ales cand varianta cealalta sunt niste distilate frantuzesti de retail, integral industrializate, la preturi cel putin egale. Uciderea diversitatii, plecand de la principiul ca in urmatorii 100 de ani produsul meu trebuie sa aiba exact aceleasi caracteristici oriunde in lume ma indeparteaza de the big four, care au peste 80% din piata.