18 nov.

Despre comunicare si viteza de raspuns

Observ ca exista in societate diferente de perceptie cand e vorba de cum ar trebui sa comunicam – pe ce canale – cand, dar cel mai mult ma surprind asteptarile vitezei de raspuns, de multe ori in discrepanta totala cu importanta subiectului.

Traim intr-o epoca a vitezei, dar si a unui aflux de informatii urias, greu de gestionat. Ba cele mai noi carti de management spun ca e indicat sa stii din toate cate putin, decat sa aprofundezi mai mult de 1-2 directii profesionale.

Si cand esti prins mai tare te trezesti cu vreun coleg de scoala generala cu care nu te-ai mai vazut de 10 ani ca te suna in miezul zilei: “Salut, mai stii ceva de cutare?” Nu stiu cum sunteti voi, dar eu am zilnic liste cu zeci de task-uri, impartite pe criterii de importanta si timp de executie pe care rar le finalizez, doar pentru a incepe altele fresh.

Cred ca exista trei nivele de comunicare moderne:

  1. Cand ti se nazareste tie asa, la ora 13 sa stii ce mai face nu stiu ce coleg din Caracalul anilor 80, te sfatuiesc sa folosesti cu incredere emailul. In acest fel receptorul va avea sansa sa-l citeasca atunci cand va avea timp de asemenea subiecte. E vorba de un timp de raspuns ce nu este important – poate raspunde maine, peste 3 zile sau niciodata – nu te afecteaza prea tare. Consider ca pe aceeasi pozitie se afla si messengerul de Facebook.

        (P)  Ai vazut sectiunea de pachete de vinuri pe site?

2. Al doilea nivel este de departe What’sApp: lansezi un mesaj, receptorul il va vedea intr-un timp relativ scurt si iti va raspunde probabil “within the hour”. Este in acelasi timp cel mai folosit mijloc de comunicare printre semenii nostri. Transmiti subtil ca ai nevoie de ceva, insa nu e urgent in secunda asta, poti astepta pana termina lucruri in care este prins acum. Raspunsul va fi scurt si la obiect de cele mai multe ori. Unii refuza sa accepte nivelul de viteza si raspund dupa mai multe ore. Nu ii putem blama, ci ne putem alinia la acelasi nivel fata de ei, cand e cazul.

3. Telefonul. Cand arde, cand viata ta s-a oprit in loc ca n-ai nu stiu ce informatie, cand racheta are nevoie de codurile nucleare sa nu dispara rasa omeneasca – abia atunci suni, nenicule!

Ceea ce am prezentat mai sus este un standard, un contract social daca vreti, un mod de comunicare eficient atat in companii, cat si intre prieteni, intre clienti si furnizori, membri ai familiei. Iesind constant din el vom constata ca “bulangiul ala nu-mi mai raspunde la telefon” sau ca cele doua v-uri din dreptul mesajului tau nu se mai albastresc.

Rezumat:

  • ti s-a nazarit tie la 8 dimineata sa-ti intrebi prietenii daca ies la bere – fa-o pe Facebook sau pe un grup al vostru de What’sApp
  • ai nevoie de o lista de preturi – da un mail
  • suna cand ai epuizat celelalte moduri de comunicare si nu poti face pasul inainte fara acea informatie

Hai sa bem un vin bun la final:

Am gustat candva un vin oferit de Leonello Anello, doctor in agricultura biodinamica. Nu mi s-a parut cine stie ce, in contextul vinului mondial. I-am dat insa mult mai mare atentie cand ne-a spus ca este un vin pur, neatins de chimicale, este benchmark-ul, etalonul de unde trebuie sa incepem sa judecam alte vinuri. Era Feteasca Neagra de Dobrogea, asa cum a vrut natura sa o avem, neatinsa nici macar de inox, ci doar de pereti de beton alimentar si lemn.

Lucrurile par din viitor, depinde de noi cat de repede putem tine pasul.

Merlot Patrar nu va va da acum satisfactia unui spaniol de 90+ Parker, ci pe aceea ca sunteti printre foarte putinii care au in posesie primul vin certificat biodinamic din Romania, cu un potential de invechire de pana la 30 de ani. Surprinde in prima faza prin culoarea foarte intunecata, greu de “prins” fara un stabilizator nevinovat dar sintetic. Am ramas intrigat de atacul aromatic, pentru ca e foarte original. Am regasit printre componente flori de camp in toamna tarzie, mirosul brazdei intoarse proaspat, in care 2 rame se zbat sa ajunga din nou la adapost. Peste toate pluteste o adiere de capsuna parguita, jumatate verde, pe care n-ai mai avut rabdare sa o astepti sa se coaca, ba ai bagat in gura si o parte din frunzulita din capat. Gustativ devine sobru, chiar aspru la deschiderea sticlei, insa primele semne ale trecerii spre catifelarea specifica soiului nu intarzie sa apara intr-o jumatate de ora. Pastrat la temperatura corecta reusim sa tinem sub control alcoolul, prezent in proportie ridicata, spre 15%, ideal integrat in corp si mai ales in miros. 

E foarte suculent, foarte spicy, aproape iute, intr-o combinatie de piper negru si rosu, garnisita cu prune Reigne Claude zemoase. Am lasat o jumatate pentru a doua zi si am vazut transformari spectaculoase: devine catifelat, cald. Impresioneaza prin finetea tactila si aromele secundare tot fructate inca. E un vin de introspectie, un reprezentant al noului val de agricultura curata ce ne indeamna sa ne gandim serios la ce consumam si mai ales la ce lasam urmasilor nostri. Poate pentru prima oara in ultimii 10 ani las un review fara o nota finala, pentru ca vinul e cu totul aparte, nu poate fi pus nicicum pe o scala comuna. Colectiile pasionatilor cu dare de mana trebuie sa contina un asemenea exemplar, desi sub 4000 de norocosi se vor infrupta dintr-o sticla.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *