WineUp 2016 – o demonstratie de virtuozitate

    Anul trecut am fost reticent in a da curs invitatiei de a participa la WineUp, poate pentru ca mi s-a parut prea departe, prea putine nume “grele”, prea la prima editie.. Sau pentru ca dupa standardele targurilor de vinuri din Romania, o atmosfera de piata cu multi negustori ce dau tuturor sa bea vin gratis nu era deloc tentanta.

    Acum insa mi-am luat inima in dinti si am plecat spre ceva ce suna bine, chiar daca mignon la prima vedere. Ei bine am nimerit in paradisul iubitorilor de vin, din toate punctele de vedere. Mi-am invins prejudecati, am vazut un oras care bea si vrea sa cunoasca vinuri deosebite si mai ales am fost angrenat intr-un eveniment de amploare organizat impecabil, chiar daca la unele “trude” s-au folosit voluntari. Este, din pacate pentru noi, cei din capitala, un prim aspect care ne tine in urma, sa nu zic de restul tarii. Fara a generaliza, e lipsa dorintei de performanta fara o rasplata imediata, sau deloc. Personal am participat la actiuni complexe de voluntariat si cred ca fiecare trebuie sa facem asta din cand in cand.

    In prima zi de targ, vineri, am ajuns binisor dupa pranz, sperand in subconstient la maxim o cina de socializare pe undeva, ma gandeam deja la ce voi face sambata. Programul insa, dupa incheierea targului propriu-zis, la orele 21, continea nu mai putin de cinci evenimente, in locuri diferite. Obisnuit cu apatia publicului bucurestean, care mai mult se lauda/se inscrie virtual decat vine sa vada lucruri si vinuri noi, mi-am inchipuit ca jumatate nici nu se vor tine. Surpriza de proportii: niciun scaun liber nicaieri! Pai in “lumea buna” daca face Cazan un Bordeaux, nu mai e loc sa fac si eu o Feteasca Neagra pe o raza de 1 milion de locuitori. Incearca sa faci un eveniment cu vinuri cand e ziua lui Bogdan, daca ai curaj! O sa vezi cat de mare e de fapt cercul iubitorilor de vin.

    Dupa miezul noptii, intr-un periplu vino-cultural – completat si de evenimente Vinul.ro, in afara/in paralel WineUp – am vrut sa luam un ultim pahar la Crush, bar de vinuri cu o suprafata cam cat au toate barurile de vinuri din Centrul Vechi la un loc. Nu am putut intra – erau sute de oameni, pe scaune si mai ales in picioare, asa ca ne-am indreptat spre Camino, al carui personal, dupa ce ne-a dat binete ca le-am calcat pragul, ne-a anuntat ca poate onora o singura comanda, dar cand au auzit ca e vorba de vin au insistat ca-l pot decanta, nu se grabesc atat de tare. Nu va inchipuiti ca am luat vreun Latour 1961, ci doar niste rosii romanesti decente.

    Targul in sine a fost organizat (impecabil, am zis, nu?) in sala casinoului din Parcul Central, fara a sufoca cladirea cu bannere si anunturi despre eveniment. Comunicarea s-a facut pe cu totul alte canale si a avut maxim succes. A mai contribuit un factor la absenta totala a unor personaje de joasa factura intelectuala si.. olfactiva, care bantuie fiecare editie a targurilor bucurestene: pretul biletului, binisor peste valoarea unui litru de vodca in retail. S-au purtat bratari inchise cu sigilii, de diferite culori, in functie de numarul de zile in care vrei sa vii, calitatea invitatilor, etc. Cei din Caracal au avut o culoare speciala. Sau asa imi place sa cred.

Pe cele 24 de locuri de expozitie s-au produs crame romanesti si cativa importatori, in total 275 de vinuri, toate disponibile atat spre evaluare, folosind aplicatia GRATUITA WineBook – v-o recomand cu caldura, dragi organizatori de degustari – cat si spre achizitionare la magazinul de la iesire. Gigantii nu au fost invitati/acceptati in targ. Nu stiu daca e bine sau rau, insa e o pozitionare care merita respectata pentru curaj, precizie si viziunea clara. Pe de alta parte multumesc Casa de Vinuri Cotnari pentru lunga, prea lunga, mult prea lunga petrecere din club Noa! Ciorba de burta de dimineata a fost aproape la inaltimea Moet-urilor Magnum de pe parcursul serii!

Ati vazut vreodata proprietarul Davino facand cu cea mai mare sinceritate o prezentare de doua ore despre crama, branding, vinuri?

Ati vazut vreodata Recas sa prezinte cinci vinuri noi intr-o seara? Ati participat in Romania la vreun MasterClass care sa coste ~60EUR unde toate cele aproape 100 de locuri sa fie arvunite cu cateva zile inainte?

Ati vazut vreodata un eveniment legat de vinuri in care sa se foloseasca vreo 2000 de pahare de cea mai inalta calitate, toate branduite cu logo-ul? S-a facut si un concurs cu vinurile prezente, probabil romanesti si moldovenesti, fara importuri, ca acolo deja am vazut/degustat cateva piese de nivel mondial. Rezultatele sunt discutabile, insa vreau sa punctez complexitatea evenimentului: s-au facut nu mai putin de 15 actiuni conexe in afara de targul propriu zis. Masters of Wine, restaurante, distribuitori, magazine de vinuri, comunicatori – toata lumea s-a miscat ca la carte.

Cu siguranta succesul implica in primul rand o investitie de cateva zeci de mii de EUR si nu poti avea siguranta ca vei fi peste linia de plutire la sfarsit.

    Speculez, de exemplu, ca MasterClass-ul “Essence of Champagne”, tinut de Essie Avellan a generat costuri de cel putin 3000 EUR, insa daca stii cum sa comunici cat de rar se intampla asa ceva, implici importatorul si ocupi toate locurile, apare si o urma de binemeritat profit – sper.

Ceea ce a facut acest WineUp este sa impinga stacheta, nivelul calitatii unui eveniment legat de vinuri, foarte sus. Mi-e teama ca cele cateva targuri ce urmeaza rapid in Bucuresti nu se vor apropia. Astept sa ma contraziceti, Marinela, CrameRomania si GoodWine.