Wine, beef and bourbon on american soil


Odata cu inceperea demonstratiei culinare facuta de dl. Nicolae Lica, bucatar-sef al Mariott SteakHouse, m-am lansat catre vinurile rosii: Cabernet Sauvignon Mondavi 2005 si 2006, Kendall-Jackson si Gallo 2006. A mai fost un Zabaco Zinfandel 2008, demisec, foarte apreciat de floarea cea vestita a blogerilor, un excelent Pinot Noir tot de la Kendall-Jackson si altul de la Sequana. Personal, am fost impresionat de unghiurile ascutite ale Cabernetului Mondavi 2005 si de Pinot-ul Kendall-Jackson, producator ale carui vinuri le-am intalnit dupa cateva zile si in Auchan, la targul de profil deschis acolo in aceasta perioada. Chiar daca am fost tentat sa trec la punctarea vinurilor degustate aici, ar fi fost foarte greu fara sa incerc sa degust cat mai multe; am preferat a doua varianta si nu-mi pare rau. Mirosul fripturilor facute la minut de dl. Lica si ajutoarele sale au creat o coada ad-hoc, sa stie si americanii cum e sa stai la coada la carne:) Si cele cateva minute petrecute la rand s-au dovedit a nu fi in zadar, pentru ca in farfurii, gustul feluritelor bucati a fost repede savurat de invitati. Spre final au fost servite deserturi apetisante, la fel de bine apreciate – inca am senzatii pavloviene. Branzeturile de Napoca, facute la Taga se constituie intr-o parere de rau, le-am descoperit mult prea tarziu pentru a mai reveni la ele. La recomandarea lui Bogdan Bocse am incercat si-un bourbon, fara prea mare tragere de inima, insa am avut o a nu stiu cata traire placuta: Elijah Craig m-a lasat fara cuvinte – in ciuda tariei ridicate, aromele de vanilie si cocos sunt remarcabile. Mai mult de atat, reprezentantul american al producatorului, numarul doi ca vanzari in USA dupa Jim Beam, m-a intrebat inainte de a-mi servi paharul ce am baut inainte si in functie de asta a adaptat cantitatea si numarul de cuburi de gheata.
Multumirile pentru aceasta seara sunt nenumarate: ambasadei in primul rand, prezentatorilor vinurilor, celor care le-au adus, celor care au gatit minunata friptura, celor in compania carora m-am simtit extraordinar – Dan, Bogdan, Alin, Nicusor, Razvan, Mona, si nu numai. Imi amintesc cu placere si discutiile avute “in parcare” cu baietii de la Recas, Ionut Trandafir si (pe traseul spre casa – thanks for the ride!) cu sommelierul Alexandru Dan.
Nu cred sa fi participat pana acum la o degustare cu atatea vinuri, intr-o asemenea companie selecta si o asemenea atmosfera.