04 feb.

Verdejo – o scurta incursiune

    Ultima selectie de vinuri din Spania n-a mai fost haotica, ghidata doar de raportul intre punctele date de diferite organizatii si pret, ci mi-am ales niste seturi cu caracteristici similare. Unul dintre ele a fost de trei vinuri din acelasi vestit soi alb spaniol – Verdejo.
    Nisia provine din vii de peste 100 de ani (!), 10% a fost baricat si se simte lemnul prajit, inca neintegrat. Nasul e destul de simplu, fin, cu fructe verzi. Gustul aduce insa ceva special, o senzatie de dulce, o caldura, sub care pluteste un alt strat, mai intunecat (amarui, de samburi de caisa). Peste tot acest peisaj atmosferic exista si soarele, intruchipat de un superb si amplu complex de fructe exotice. Totusi, prea afumat: 85pct si sub 10EUR en Espana. Second day: dispare baricul, devine total verde aromatic, care nu prea merge cu aciditatea care trage tot intr-acolo. Ce e frumos in acest nou peisaj, reminiscentele samburoase ale lemnului, care apar doar daca le cauti: nuci, migdale, etc. 91PK si 94 Penin – common! 
    Naia 2012: costa 8 EUR si poseda 93 de puncte Penin, care deja devin enervante, pentru ca am banuiala ca daca s-a acordat acest punctaj in ani anteriori unor vinuri nu asa de mediatizate, el doar se copiaza urmatorului vintage. Huo! Bodega Naia are 40 de ha la 7-800 de metri altitudine, face numai trei vinuri si se situeaza in apropiere de Valladolid. Pe proprietate se gasesc si vii prefiloxerice, majoritatea Verdejo. Inca si dopul de silicon miroase a cateva soiuri de mere, vinul aducand in plus citrice, samburi albi, amarui, de caise adolescente, frunze de vie, tulpini decojite de salcam tanar. Gustul difera de vijelia de prospetime cu care pare ca te pune in tema nasul, onctuozitatea e bine reliefata in atac, proptita intr-o aciditate patrunzatoare, notele de migdale urca frumos pe palatin. Finalul e si el aromat fin, mediu-lung. Un vin bun, dar cum si alte mii de soiuri sunt limitate ca potential, apreciate doar in anumite spatii, asa si cu asta – nu ma impresioneaza. Iar dupa non-recomandarea cu Chardonnay-ul spaniol cred ca extind alerta pe toate soiurile, cu exceptia aromatelor si ducineelor. E prea mare carul cu fan pentru 2-3 ace cu gamalie. 83-84pct. 
    Monte Blanco pare mai echilibrat decat precedentele, diferentele fiind restul de zahar care creaza o punte intre componente, notele pseudo-oxidative de samburi (nuci, migdale, caise), pe un fond totusi fresh-verzui. O partitura placuta simturilor acest DO Rueda, ananas si mango la 13,5% alcool, Ramon Bilbao numind-o tipica, dupa 3 ani de batut campii (oenologul recunoaste ca in ultimii doi ani vinul sau nu a avut tipicitate. Pai spune-i asta vreunuia din Romania, sa vezi circul de pe lume pe Facebook!). Structura buna, amplitudine notabila, frecventa inghititurilor crescand in ritm de sir Fibonacci. Nepunctat de Decantalo, le dau eu voie sa-mi preia proprietatea intelectuala: 87 de puncte. Are eticheta termosensibila, apare muntele cand se afla la temperatura optima de consum. 
    So.. scurta aplecare spre Verdejo ridica usor stacheta albelor spaniole, n-am avut deloc exemple slabe. Loteria e insa prea mare sa gasesti un vin foarte bun la un pret decent – acestea au fost din plaja 10EUR –  e de evitat sa mai credem in balciul asta de punctaje ultra-generoase, mergem doar pe recomandari. Sigur, concluzia o raportez la nivelul de calitate ridicat si preturile moderate ale vinurilor rosii de aici. 
    Spain is RED, Italy is WHITE!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *