08
aug.
Stirbey Novac 2010 – un Radler adevarat
Vinurile Stirbey s-ar incadra frumos in binecunoscutul slogan “un caracter aparte”. Fara a rupe gura targului ca punctaje (de la noi, cei care dam banii pe ele, ca la concursuri sunt absente nemotivat, sau.. cine stie? nu peforma?) poarta o amprenta olteneasca-germana intruchipata pestrit. In general sunt zamislite pentru a fi pastrate, mai adesea decat a fi baute la cumparare. Zic asta pentru ca am avut ocazia sa gust un Merlot 2004 si un Sauvignon Blanc 2005 absolut exceptionale in comparatie cu alte vinuri de pe piata apropiate ca varsta. Din pacate nu pot spune asta despre cele aflate in oferta de moment. In ciuda preturilor prohibitive pentru vinurile mai bune, crama nu reuseste sa creeze un buffer de 2-3-5 ani, atentia indreptandu-se mai ales spre dezvoltarea pe orizontala: vinuri dulci, vinuri spumate, brand-uri paralele. In acest mod, clientul nu poate aprecia potentialul real, decat investind intr-un mediu propice de pastrare, care costa multe sute sau mii de euro, ceea ce reprezinta un cost suplimentar transferat consumatorului. In dulap la Pitestiii nu se incadreaza in norme. Novacul 2010 e un vin despre care pot spune ca are o aciditate foarte ridicata, peste care se aseaza o savoare deosebita, totul fiind imbracat de o nota de cacao (baric) subtila, antamata de arome minerale, condimentate si un spectru de fructe negre de padure deosebit. Are doar 13% alcool, dar se cam simte, taninurile par uscate. Daca vrei sa te pacalesti (combini vinul cu ceva potrivit) poti asocia un platou bazic (not “basic”), bogat in carbohidrati, care sa potoleasca vijelia, insa aici vorbim doar de vinuri. Un soi romanesc intr-adevar, unic pe piata, dar total over-priced.
Dupa cum spuneam intr-un post anterior si eu as pune un pret ridicat pentru ceva unic, doar ca vinul de fata mi-a lasat impresia de zeama de lamaie. Imi plac vinurile vioaie, cu aciditate, dar si aceasta trebuie sa fie integrata. Cand vad aproape 70 de lei pret de vanzare catre end-user imi aduc aminte de vechiul calcul: cost total de productie = sub 10 lei. N-am vazut podgoreni care sa zica despre vreun an ca a fost mai slab, deci preturile vinurilor premium vor fi mai mici cu 20-30%. Sunt doua aspecte pe care le luam prea usor de bune: ala cu anii in care n-a iesit X vin si ala cu piata care cere constantza in calitate. Asa o fi si in Bordeaux?
L.E.: l-am mai lasat 2 zile in frigider, in speranta ca devine mai bun, dar n-am reusit nimic. 83 de puncte.