22 ian.

Raport de activitate: Quinta da Alorna

    Pai ce credeati? Ca rapoartele sunt doar din Romania? Ei bine, nu, pentru ca prin amabilitatea unui iubitor de vinuri roman, care traieste in Portugalia de mai bine de 12 ani, am avut si eu posibilitatea sa vad cum se prezinta o crama de acolo, avand la dispozitie un numar reprezentativ de sticle. Iar una dintre ele a fost.. wow!!
    Cu o suprafata totala de trei ori mai mica decat Romania, Portugalia cultiva vita de vie mai intens, este al saptelea producator mondial, cifrele oficiale fiind in jur de 240.000 de hectare, insa la consum ii depasim chiar si cu productia fiscalizata, sa nu mai vorbim de Nohan, Rosioara, 1001, Ananas si alte soiuri comuniste care inca ocupa suprafete extinse in gospodarii. Nici ei nu stau pe roze cu exportul daca dam la o parte vestitele Porto si Madeira, dar se mandresc cu o diversitate inegalabila a soiurilor, mai au vii prefiloxerice, nu le-a bagat nimeni pe gat/in camp Feteasca Regala sau Burgund timp de 50 de ani. 
    Etichetele cramei mi se par foarte reusite, nu sunt incarcate, chiar daca se folosesc fonturi de marimi si culori diferite. Arinto+Chardonnay-ul 2012 Reserva are un dop scurt, care cred ca a opus mare rezistenta la penetrarea gatului sticlei, de unde a iesit cam sifonat, dar n-am avut probleme cu deversarea necontrolata. Nasul are doua directii diferite, una clasica, specifica soiului, ce aduce flori albe, pe langa vanilie si cafea din baric, iar alta contrastanta, verde, de fruct abia parguit si carcei de vita. Atacul e onctuos, parca prea cuminte dupa impresia de prospetime ramasa in nara stanga, pentru ca vijelia acida nu pogoara, ramanand la nivelul potrivit sa sustina vinul. Aromatic este moderat, la fel si ca amplitudine. Are 13,5% alcool, provine dintr-o selectie de struguri, a stat pe drojdii in baric 3 luni. La SERVE costa dublu un vin facut dupa aceeasi tehnologie. Nu cred ca a fost cel mai potrivit moment de consum, pentru ca in final se cam simte sulful si niste note amarui. Localnicii nu sunt interesati de soiurile internationale, de unde si pretul relativ scazut: in jur de 6 EUR in online-urile portugheze. Am stins lumina, mi-am imaginat ca e un Chardonnay romanesc, si am fost tentat sa dau mai mult, dar avand in vedere ca in general avem (oare de ce?) pretentii mari de la vinurile straine, merg pe 84-85 de puncte. De-aia-s bune blindurile! Imbunatatit a doua zi, ceea ce-l califica la invechire. 
    N-am reusit sa identific cu exactitate soiurile folosite in acest cepage, dar sunt indicii ca ar fi o combinatie intre Chardonnay, Arinto, Fermao Pires si Verdelho. E un vin scump, in jur de 90 de lei sticla acolo, a luat in ultimii ani cateva medalii, medii ca importanta si stralucire. Este o editie de 3000 de sticle, imbracate in straie de gala – sticla groasa, eticheta premium, are 13,5% alcool, DO Tejo, o parte a fost baricat 3 luni, timp in care a trecut prin procesul de batonaj. Producatorul da printre nuantele olfactive loquat-ul, pe romaneste Mosmon japonez, un arbust de care n-am auzit. Culoare galbui pai, aspect uleios, nasul este inca acoperit in mare parte de baric (vanilie-scortisoara, chiar si cafea), profilandu-se totusi subtonuri florale si de fructe exotice superbe. Fara sa fiu un fan al stilului baricat, m-a impresionat stratul secundar. Gustul e si mai si: aciditatea aduce prospetime, structura – clasa, amplitudinea si lungimea postgustului intregind un vin mare. Tineretea nu-l ajuta deocamdata pe partea de echilibru, tocmai de aceea o a doua sticla va fi depozitata pana la Craciunul din 2015 in noul meu beci, intr-o locatie secreta. Il vad la 87-88 de puncte acum, cu o proiectare in viitor la 90-92. Un vin impresionant.
    Rose-ul 2012 surprinde prin culoarea foarte inchisa pentru categoria sa, aidoma unui Pinot alsacian, datorata fermentatiei peliculare de 8-12 ore. Are 13%alcool, costa vreo 25 de lei acolo, e facut din Touriga National intr-o serie de 26.000 de sticle. Nasul aduce fragi, zmeura si capsuni la o intensitate decenta, gustul fiind echilibrat, fara o prospetime deosebita, ba fiind mai degraba untos, corpolent si foarte fin taninos. Se remarca gustativ prin amplitudinea aromelor pe palat, sustinuta de aciditate. In datele tehnice de pe site n-am reusit sa gasesc restul de zahar, care pare prezent, insa poate fi doar o iluzie creata de aromele de fructe rosii enumerate, care in general sunt dulci. E un adevarat roze de iarna, dar cu un final nu prea grozav. 83. 
    Ca si in cazul cupajului alb de top, Quinta da Alorna pastreaza un secret absolut in privinta soiurilor din compozitia Reservei Tinto 2009, care ataca moale, cu tiramisu si lemn dulce, dupa care sar din tufisuri afinele, ciresele si murele, invelite in ciocolata. Prezinta si o tusa de radacinoase albe. Gustul: tanar de 5 ani, prezentabil, in cautarea succesului – asa ar putea suna un anunt la matrimoniale :). Aciditatea aproape de 6 g/l se simte, neutralizand un layer din corpolenta, si vreo 3 puncte din nota finala. Cafeaua ia locul notelor de cacao, tanin marunt, vioi. Imbuteliat in 2011, 14% alcool, serie de 5000 de sticle, baric frantuzesc 1 an, vinificator Martta Reis Simões. 85-86 de puncte la 100 de lei.. cam scump. 
  Asamblajul de Cab cu Touriga National ma impinge la un al doilea WOW! Care nu vine din inscriptia de pe eticheta, care ne spune despre crama ca s-a infiintat in 1723, ci din raportul calitate pret, unde al doilea parametru e egal cu vreo 26 de lei. Nasul nu e foarte intens, insa ofera subtil note de fructe rosii de padure glazurate vanilat-exotic, piper, coaja de Renglote, ghimbir, cuisoare, rodie, menta, tulpina de telina. In gust pare ciudat, limba noastra nefiind obisnuita cu astfel de soiuri (inca! vine ceva romanesc in ianuarie!), insa asta ii da personalitate; e echilibrat, juicy, foarte savuros, mai ales de la aromele tertiare de trandafir. Sa recapitulam: complexitate, echilibru, savoare, la 26 de lei. 86 de puncte.
    Este evident ca se desprind aceleasi concluzii ca dupa orice alt coltisor de vie gustat din lumea asta: vinul romanesc e scump!! S-a imbunatatit vizibil in ultimii ani – adica si-a facut un dus, la suprafata, insa preturile au crescut intr-un ritm exponential. Iar la varf – o spun iar – avem o criza de calitate in momentul de fata.
    Draga Daniel, iti multumesc ca esti diferit si te intereseaza cum vad cativa pasionati ca tine cateva vinuri care iti sunt dragi. Esti diferit, pentru ca producatorii nostri nu-si anunta nici distribuitorii cand se schimba/termina un vintage, sa nu mai zic de pasionati/presa, etc. Iar vanzatorii au renuntat de mult la rubrica “an” cand fac o oferta catre o carciuma sau magazin specializat, ceea ce spune multe. [Daca indraznesti sa intrebi la restaurant ce an e vreun vin in Romania, relatia cu acel ospatar s-a terminat din start.] La rose-uri stam bine, cred ca piata e setata spre unele mai fructate, mai acide, mai vioaie. Cupajul alb – jos palaria! Exista si in Romania (doar!) 2-3 vinuri la o calitate si pret apropiate, deci aici e un gol. La rosii, cred ca cele din plaja de jos ar fi mai usor intelese de consumatorul de aici.
    Ce nu inteleg altii e ca exista internet, iar informatia despre preturi zboara ca gandul 4000 de kilometri. 
 
    P.S. Latest news: inlocuiti va rog 6 EUR cu 4.95 la Chardonnay, 90 de lei cu 7 EUR la magnificul cupaj alb si 100 de lei cu 10 EUR la cel rosu. Iar rose-ul e 2,1 EUR. Cu ce am gresit, de m-am nascut intre Carpati?

6 thoughts on “Raport de activitate: Quinta da Alorna

  1. Multumesc de raspuns. Sunt foarte curios de vinurile portugheze, dar nu gasesc un magazin online cu preturi decente la transport (nu sub 4 euro / sticla). Dar tot sper.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *