03
ian.
Premiile de Excelenta 2013 – ganduri
Intr-o piata atat de dezordonata din punct de vedere al raportului calitate/pret, cu un numar de jucatori limitat, cu o majoritate a consumatorilor neexperimentata, usor de influentat prin metode simple de marketing, se simte nevoia ierarhizarii prin organizarea de concursuri de vin care schiteaza piramida calitatii.
M-am simtit onorat sa fac parte din juriul care a analizat peste 340 de vinuri, alaturi de iubitori, vanzatori, povestitori si evaluatori de vin romani si straini, realizand totodata ca nu intotdeauna aceste categorii se suprapun.
Intr-o lume in care se discuta frecvent de “butoiul de medalii”, “buget de medalii” si alte practici oneroase, Vinul.ro a ales sa organizeze un concurs de o transparenta totala, pe teren neutru, cu riscul de a nemultumi multi producatori, mai ales prin numarul de premii. Este un pas inainte, spre normalitate, depasind contemporaneitatea scalelor umflate cu vreo 10 puncte fata de cele universale, care rezulta in sute de medalii si inca pe-atatea linguseli cum ca “si al nostru avea punctaj de argint, dar n-a incaput in cei 35% setati de zgarcitii de la OIV”. Vinul este vin, indiferent de pret, culoare sau tara de provenienta si trebuie judecat ca atare, intr-o singura grila – cea de 100 de puncte.
Impresia cu care m-am despartit de placutul job de patru zile este ca vinurile de retail s-au apropiat calitativ periculos de mult de cele asa-zis horeca din plaja de preturi imediat superioara, acesta fiind rezultatul investitiilor semnificative in soiuri nobile si tehnologie moderna, pe care-l asteptam cu totii. Mi-ar placea ca acestea din a doua categorie sa coboare cu picioarele pe pamant, la un nivel de pret corect si nu invers. Invazia galacticelor spaniole, chiliene, argentiniene, ba chiar frantuzesti, nemtesti si bulgaresti ia amploare an de an, iar cand producatorul roman va constientiza amenintarea s-ar putea sa fie cam tarziu. Vinurile mari sunt inca extrem de putine, principalul motiv fiind in opinia mea lipsa de experienta a oenologilor romani, acestia trecandu-si in palmares sub 40% din medaliile de aur. Nu e vina lor ca n-avem o scoala serioasa in domeniu.
Bem de dragul euforiei bahice si a aceleia de a avea in fata o eticheta bine marketata, dar nu prea stim ce-i cu lichidul din pahar. Aici puncteaza vinul.ro prin realizarea unui concurs corect, dand o mana de ajutor atat consumatorului debusolat, dar si producatorului care iese din rand cu produse de soi.
Doresc organizatorilor mult succes la editiile viitoare, ba chiar mi-ar placea sa se desfasoare niste degustari comparative intermediare, cu serii complete de vinuri din aceeasi categorie.
(acest articol a aparut aproape integral in nr. 68 al revistei Vinul.ro, in decembrie 2013)