19
nov.
Povestea Marii Medalii de Aur
Concursul de vinuri Premiile de Excelenta Vinul.ro 2013 se pozitioneaza clar intr-o parte a spectrului romanesc de profil, mult mai transparent si realistic decat celelalte, si spun asta fara subiectivism, spionand din interior toate aspectele. Ma voi referi la ele in urmatoarele posturi, insa azi va voi prezenta circumstantele din spatele cortinei, cele prin care Liliac Sauvignon Blanc 2012 a intrat in posesia celui mai ravnit premiu.
N-am avut onoarea sa intalnesc vinul pe parcursul concursului efectiv, insa rezultatele altor comisii l-au legitimat sa faca parte dintr-un set de zece albe seci reamestecate spre redegustare, toate fiind initial peste 80 de puncte. Sunt de acord cu ideea de a mentine cea mai mare nota, asa imi tin si eu evidenta vinurilor. Sunt de acord si cu eliminarea extremelor – dar aici voi reveni cu unele comentarii.
Michel Blanc – presedintele sindicatului din ChateauNeuf-du-Pape – a fost cel care a condus cu succes comisia din care am facut parte alaturi de Bogdan Sandu (EthicWine, The Gang), Richard Fox (foxwines.ro) si binecunoscutul somelier Sergiu Nedelea.
SB-ul Liliac a fost al patrulea vin, l-am punctat cu 88, ceilalti patru avand o medie mai sus – in jur de 91. S-a vazut clar ca are toate caracteristicile unui vin de calitate, asa ca am propus presedintelui de comisie sa-l solicitam spre redegustare la sfarsit, dupa ce ne vom fi facut o impresie despre tot setul. De la mine n-a primit nici un vin din acest set peste 84, asa ca am deschis negocierile. Mentionez ca a fost singurul din cele peste 100 de probe in legatura cu care au avut loc niste discutii ample, a fost al doilea cel mai punctat vin al meu dintre toate culorile si categoriile. Pledoaria mea, pe scurt, a fost ca acest vin s-a detasat evident (aciditate buna pentru un 2012, complexitate, sub-tonuri exotice, post-gust, amplitudine, etc), si sunt de acord sa cresc punctajul meu de la 88 la 90, lucru acceptat si dus la indeplinire si de ceilalti. S-a facut media, a iesit 93, deci peste pragul de 92,5 care insemna paradisul. Am reverificat cu ceilalti, am baut fiecare cate o ultima gura si… asta a fost!
Pret si de unde il luam.
Pe site-ul producatorului il gasim la 48 de lei, dar ne cam omoara cheltuielile de transport – asa ca o bila neagra pentru distributia in Bucuresti si una alba pentru raportul calitate pret, pentru ca.. sa nu uiti Darie, ca unii au primit iar altii nu.. fonduri europene pentru crama, vii. Acu.. depinde si cati au cerut.
Respectand scalarea personala, poate mai generoasa decat a altor respectati scriitori de vin nationali, as ramane la parerea initiala (88), insa de multe ori cand intalnesc orchestratii maiestuoase ma intreb daca nu cumva tavanul e mai aproape decat pot cuprinde privirile mele inecate in rutina zemelor atinse de pete maronii.
Felicitari Liliac!
Imi aduc aminte anul trecut pe vremea asta, cand ne uitam impreuna la rezultatele abia publicate ale concursului (eram la Pogany parca), si erai mult mai putin entuziasmat de transparenta si realismul concursului acesta (ca si a altora de altfel), si erai destul de sceptic cu privire la rezultate. Oare ce s-a schimbat de atunci?
Hmm.. multe de spus.
In primul rand nu recunosc nimic :). In al doilea rand ziceam in acelasi paragraf ca voi reveni cu detalii despre ce si cum. In al treilea rand – DA, mi s-a parut de prost gust ca acest concurs sa se desfasoare in curtea unora, pentru ca: de bun simt ar fi fost ca aceia – Stirbey si Avincis – sa nu inscrie vinuri, mai ales ca pentru Bauer a fost singura participare din epoca moderna. Nu ca ar fi rupt gura targului, ca oricum n-au niciodata cu ce, decat dupa minim un cincinal.