08 apr.

Mosiile de la Tohani

    Citeam deunazi editorialul domnului Cezar Ioan, serif peste cea mai importanta publicatie despre vin din Romania, Vinul.ro, unde printre altele spune asa: “… producatorii s-au maturizat si au inceput sa bombardeze restaurantele cu game destinate exclusiv industriei ospitalitatii. Era o nisa care s-a tot largit, astfel incat in momentul de fata majoritatea cramelor ofera cate doua linii separate de produse (cel putin declarativ exista diferente calitative intre vinurile “de retail” si cele “de Horeca”).” De la declarativ pana la realitate este insa cale lunga, iar azi voi vorbi despre doua vinuri nu prea reusite.
    Povestea incepe bine, cu mine in prim plan, entuziasmat si curios, cheltuind o suma mare de bani pe noile vinuri speciale, sa nu zic “de Horeca” ale unuia dintre ultimele bastioane neinteresate de game super-mega-ultra-premium, Tohani, care nu de mult a adus pe piata – ba chiar a bagat in concursuri locale – doua vinuri foarte scumpe, pe la vreo 60 de lei pret de vanzare pentru end-user – Mosia de la Tohani. 
1. Albul. Mi-a placut noua denumire, dotata intre timp pe eticheta cu o completare, “Cuvee Nicolae”, despre care naratorul spune ca aici a ales printul sa asculte glasul iubirii in detrimentul descendentei regale. Rasfoind historia.ro aflam asa: “Printul Nicolae traia clipele unei sincere iubiri, iar cea care îi furase inima se numea Ioana Dumitrescu Doletti, fiica lui Iorgu Dumitrescu din Tohani. Ea era casatorita în acel moment cu Sauciuc Saveanu, fiul fostului ministru si presedinte al Camerei, Nicolae Saveanu. Se cunoscusera la Automobil Club, unde luasera de mai multe ori împreuna dejunul. De la un asemenea dejun, la plecare, Ioana s-a urcat în masina printului si divortul a fost singura modalitate de rezolvare a problemei intervenite între cei doi soti. În compensatie, Sauciuc a primit un post de diplomat în Belgia. Nicolae si Ioana s-au casatorit pe 28 octombrie 1931, încalcând Statutul Casei Regale, Ioana având acelasi statut ca si Zizi Lambrino cu multi ani în urma[n.r. romanca fara sange albastru]. Ceremonia casatoriei a avut loc la Tohani.  “A fost o nunta ca în povesti”. Asa au scris ziarele, asa au scris memorialistii, asa au spus tohanenii contemporani evenimentului si toti cei din satele vecine care au asistat la eveniment. Iata ce nota Grigore Gafencu, pe 30 octombrie 1931: “Nicolae a iesit din umbra. S-a casatorit cu Doletti. Scandalul nu a uimit pe nimeni, a amuzat însa lume multa în tara si în strainatate. S-a întâmplat la Tohani, la Buzau. O nunta ca în povesti. Panait Vizanti fusese primar al localitatii. Destituit la cererea Printului, primise drept înlocuitor un om  al acestuia. Primarul nou avea mandat de la înaltul sau protector si l-a executat. Publicatiile au fost facute din vreme si nimeni nu a stiut de ele. În ziua nuntii s-au strâns în jurul tinerei perechi, al popei si al primarului din Tohani toate satele din împrejurime. S-a baut, s-a mâncat, s-a jucat pâna noaptea târziu. Pe la miezul noptii a sosit în goana nebuna un automobil; prefectul. Era mult  prea târziu. Primarul si actele au fost duse la Bucuresti si înaintate lui Argetoianu. Acesta si-a facut datoria de ministru. A rupt actele si l-a batut pe primar. Casatoria nu ramânea mai putin în picioare, prin vointa încapatânata a tânarului sot. O explicatie violenta la Sinaia între rege si print. Cearta rasunatoare de pe urma careia au rasunat în tara întrega mai multe perechi  de palme de doua ori auguste si care dealtfel nu au fost niciodata date. Regele a refuzat staruitor aprobarea sa, fara de care casatoria nu putea avea nici un efect cu caracter dinastic. Printre motivele pe care le-ar fi dat e si acela ca nu cumva lumea sa spuna ca îsi pregateste singur însusi calea pentru o casatorie cu d-na Lupescu. În replica Nicolae s-a slujit desigur si de cazul Lupescu. Fratii nu s-au împacat. Printesa Doletti se plimba cu stema tarii pe automobil cu toata interdictia regelui. Conciliatorii chemati în graba, Printul de Hohenzollern, maresalul Prezan, nu au reusit sa concilieze nimic. Urmând pildele familiei sale, Nicolae amesteca si el amorurile sale sentimentale si dezordonate cu destinele tarii.“. Gata, prea lung copy-paste. Sunt de acord ca e o denumire bine gasita, are poveste, se leaga direct cu domeniul viticol, toate bune. In schimb prezentarea mi s-a parut mult prea apropiata de albele Vinarte, cele de Horeca: sticla identica, pastel la fel, “cuvee”. Whatever…vinul este un asamblaj de Tamaioasa, Sauvignon, Riesling si Feteasca Alba, cu 13,5% alcool, culoare galben-pal. Mirosul aduce pe fata degustatorului un zambet aprobator, deoarece e satisfacut de gandul ca inca unul dintre producatorii mari (vreo 500ha stiam eu, pe site apar 1300) face mult asteptatul pas spre normalitate. N-am nimic nici cu piata, trebuie sa educi, dar sa si oferi: Sange de Taur a fost cea mai vanduta eticheta din Romania o importanta perioada de vreme, daca n-o fi si acum. Sa detronezi Grasa de Cotnari, “banutii”, “tavalita” sau Busuioaca (de Bohotin) de Husi nu-i de colo. Olfactiv: se simt bine toate cele 4 soiuri, e un intreg univers de fructe, flori, natura verde. Atacul e dulcel in raport cu mentiunea “sec” de pe eticheta – sa speram ca nu depaseste totusi bariera celor 4g/litru – are o evolutie meteorica in sensul ca pleaca oarecum plat, onctuos, iar treptat aciditatea isi face intrarea in scena, urmata de un post amarui. La structura nu sta pe roze, insa per total e un pas inainte. 83 de puncte. 
    2. Rosul. Ambele sticle poseda cel mai scurt dop de DIAM posibil, nu stiu ce-o fi cu denumirea asta, Cuvee Regal, ca exista deja ca emblema pe un alt asamblaj, de albe, la Averesti. Vinul din pahar este Cabernet cu Feteasca Neagra, de culoare violaceu sprinten, inspumat, cu borduri translucide si adancime granat cand se aseaza in pahar. Ma scuzati ca incep cu sfarsitul, dar izul intens de cafea nu prea vad de unde vine, cand a avut timp sa se impregneze in vin, nasul aduce si el impresii lemnoase, corpul nisipos la fel. Zaharul rezidual e deranjant, taninurile agasante, post-gustul aduce aminte de laboratorul de chimie din Polizu (sa traiti dom’ profesor Perisanu!), impresia generala…varza. N-am de ce sa mai intru in alte detalii, pentru ca singurul lucru care conteaza e ca mi-am luat cea mai mare teapa din viata mea. Vinuri de aceasta calitate gaseam la 10 lei. 75 de puncte. Are un oarecare potential de invechire, dar daca in sticla mea a fost acelasi lucru cu licoarea care a dus la o medalie cu trei MW in juriu…  trageti voi concluziile. Eu am fost tentant sa arunc o injuratura, dar nu m-am hotarat care e directia: ei sau ei?
    Inchei cu ce am inceput, vinul.ro: la ce oferta de abonare exista acum pentru 12 aparitii, jos palaria. Pentru 100 de lei iti trimit acasa Karakter CS 2009 (peste 40 de lei valoare de piata, fara transport) si mai poti castiga si un sejur cu cel drag la 5*****, Conacul Archia. Sa nu mai zic de continutul editorial – sunt buni.

2 thoughts on “Mosiile de la Tohani

  1. Apropo de dom' profesor Perisanu de chimie…sa inteleg cumva ca ai terminat TCM-ul ca acolo preda el,nu ? ); Nu de alta, dar si eu am facut cu el…
    Legat de vin iti inteleg rabufnirea…Eu unul am abandonat demult marca Tohani alaturi de alti "grei" mioritici…Pacat insa de terroir-ul lor…

  2. Salut Cristi!
    Am facut FILS, adica un fel de Mecanica in limbi straine, incepand de prin '97. Mi-a placut chimia inca din scoala generala, dar din pacate n-am avut parte de niste profesori care sa ma si ghideze, sa-mi dezvolte aplecarea spre aceasta materie.
    Asta nu e chiar o rabufnire, am avut altele mult mai dure, e doar o constatare si o pierdere de timp/ficati. Promit sa nu se mai intample 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *