01
apr.
Mastroberardino, albele de sus
Sunt putine vinuri in ultima vreme care sa fi fost intr-atat de interesante incat sa merite un post separat pe blog, asa ca mergem inainte cu seturi alcatuite pe criterii diferite, care cuprind anumite caracteristici comune. Pentru restul ne vedem o data pe zi pe Berbecutio sau Evaluari vinuri.
Azi avem un producator italian de vaza, cu o istorie bogata (n. 1878) si vinuri celebre. Personal sunt mare fan Taurasi Riserva 2005 si nu numai, motiv suficient sa incerc si doua albe din gamele superioare:
1. Greco di Tufo NovaSerra 2012: dupa culoarea de un galbui limpede si stralucitor, nasul infatiseaza niste note stranii, de vanat – mi-a adus aminte de iepure de camp, sub care sta frumos asezat un pat de fructe galbene, clar, bine definit. Dupa identificarea nivelului alcoolic – 13,5 – vine atacul: fructat, promitator, dupa care hop!! Toate se imbina in ceva ce as putea numi definitia Umami – gustul savorii. A durat o fractiune de secunda, dupa care am cautat pana-n fundul sticlei si n-a mai aparut decat foarte palid. Dar asta e ceea ce cautam, mai ales in vin, mai mult decat in mancare – momentul Nirvana. Acest vin l-a atins si asta se intampla extrem de rar. Puncte?! Cu sau fara momentul acela? Fara el 84-85, pentru ca la cald mineralitatea croseteaza un macrame amarui, cu el.. 90+.

Foto2: mastroberardino.com