27 nov.

Marea verticala Davino

    La invitatia creatorului etichetelor Davino – si nu numai – am participat la o dubla verticala care cred ca e foarte putin probabil sa mai aiba loc candva, pentru ca vinurile respective au disparut de pe piata de multa vreme. Colectia personala a dlui George Moisescu s-a diminuat cu vreo 15 sticle, lucru pentru care ii multumesc, a fost un gest facut din prietenie. Nu pot trece la vinuri fara a remarca locatia, Restaurantul Rossetya de langa Piata Rosetti, unde am gasit poate cele mai bune servicii pe care mi le-am permis vreodata, preturile fiind foarte bune. In afara de selectia de mancaruri care mai de care mai imbietoare, cea de vinuri este facuta de profesionisti, cei doi somelieri isi fac datoria pe deplin, iar licoarea lui Bacchus se poate lua si acasa, la preturi mai mici.
    Seara a inceput cu prezentarea, facuta chiar de importator, a trei sortimente de… bere care mi-au schimbat atitudinea fata de aceasta bautura. N-am note de degustare, asa cum n-am nici pentru vinuri, dar cand dupa ESB si 1845 nu credeam ca se poate mai sus, am incercat un Vintage Ale 2000 care m-a lasat fara cuvinte. Mi-a ramas in minte cutia speciala in care vine aceasta bere si notele de invechire foarte asemanatoare cu cele ale unui vin de varsta apropiata. Wow!
    Prima verticala Davino a cuprins cupajul de top al producatorului prahovean, facut din Sauvignon si Feteasca Alba, numit Revelatio. Cateva date tehnice despre vii si vinificare se gasesc AICI.
    Vintage-ul 2008 prezenta note oxidative, dadea impresia ca a intrat pe o panta descendenta, insa abia dupa 3 ore de la deschidere ne arata ca poate merge fara probleme pana la 86 de puncte.
    2009 si 2010 se afla la varsta ideala, iar ceea ce le face cu adevarat niste vinuri mari sunt nuantele secundare din miros, absolut divine. Preferatul meu a ramas pana la sfarsit 2010 (88-89 pct), pentru ca 2009 (87), desi este mai complex, are o aciditate cu un micron sub ceea ce-mi doresc. Imbinarea celor doua soiuri este aproape de perfectiune. Ultimul, inca existent pe piata, e un tinerel bun de bagat la beci macar vreun an, pentru ca potentialul este mare. 2011 – 87 pct. Referitor la punctaje sunt doua lucruri de spus: marile albe sunt cotate mai jos decat marile rosii, iar notele date s-ar putea doar imbunatati cand voi avea ocazia sa degust aceste vinuri in amanunt.
    Ultima parte a serii (fara sa iau in calcul discutiile pana tarziu in noapte) a constituit-o verticala de Domaine Ceptura Rouge 2004-2009, care chiar daca n-a mai adus satisfactiile sublime oferite de albe, a fost la fel de interesanta.
2004: 80 pct
2005: 83 pct
2006: 86 pct
2007: 81-82 pct
2008: 84 pct
2009: 85 pct

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *