Marcea si progresul vinului argesean
Mare parte din vinurile de mai jos le-am primit ca mostra hat, tocmai asta iarna, de la producatorul care a tinut in viata DOC-ul Stefanesti si, mea culpa, abia acum am pus cap la cap notele de degustare.
Chardonnay Marcea Reserve 413: prima oara remarci sticla, calitate premium, apoi capisonul – metalic, foarte gros, apoi “eticheta” vopsita direct pe sticla si realizezi ca s-a vrut ceva de top. Cifrele sunt asa: Chardonnay Reserve (6 luni lemn+ 6 luni sticla zicea candva la rulz), 2015, cu 14% alcool, vii din anul 5 de viata, situate la 413 metri altitudine. Seria este de 850 de sticle si se adreseaza nisei de magazine specializate. Pretul gamei, la raft, se va incadra in intervalul 62-70 de lei. Sa inspiram: primul la intalnire se prezinta lemnul, sub forma de note vanilate, mieroase, care insa, surprinzator, nu domina si “cuprinsul”, ele revenind in forta in final. E foarte frumoasa senzatia de flori parfumate cand inspiri puternic la marginea paharului. Partea de mijloc are fruct, are unt, are corp mediu, deci vorbim despre un Chardonnay cu tipicitate buna, fara o forta intrinseca de temut. Recomand o jumatate de ora de aer in decanter inainte de consum, sau micro-oxigenare de pe o zi pe alta. 86p, nice job Stefanesti!
Tamaioasa romaneasca demisec, Marcea Reserve 413: daca un Chardonnay bun mai gasim, Tamaioasele demiseci decente din ultima vreme sunt rare. Iar aici CV Stefanesti a bifat la prima incercare (ok, Reserva) un loc pe podiumul de profil. Se desparte aromatic, oarecum, de mosc si muscat, mergand spre litchi si trandafir, acoperite de un nor tamaios. Timpul petrecut in sticla l-a cizelat elegant, a capatat valente onctuoase, componentele sunt legate armonios. E de apreciat si echilibrul cu restul de zahar, dar sa fie rece. 86-87p
In Feteasca Neagra Reserve avem 15% alcool, tanin ușor peste corp insa savoarea și tipicitatea perfecte. 87 de puncte! Pentru fanii soiului – e ceva ce nu trebuie ratat.
Iar ultima, dar nu cea din urma este sticla de l’Attitude, ea fiind de fapt vinovata pentru intarzierea majora, pentru ca sunt rare momentele in care pot gasi o solutie pentru intregul continut al unui recipient cu vin (demi)dulce. Acum am avut ocazia sa-l vedem in cadru largit la The George and The Dragon Pub, la un BYOB de succes incropit in 2-3 ore. Mi-a placut intensitatea aromatica, echilibrul cu aciditatea, finetea si savoarea. Packagingul da ideea de club, iar cu o asemenea pozitionare am cam fost obisnuiti in ultima vreme sa gasim investitii doar in ambalaj – vezi muze, buze si cambuze.
De gasit in curand o concentrare a directiilor, pentru ca au fost multe, de la Fanny pana la ultimele etichete – si ele foarte inspirate, de exceptie chiar – insa consumatorul nu mai fidel si nu mai are rabdare sa invete care cum si unde.
Una peste alta Casa de vinuri Stefanesti face pasi uriasi de la un an la altul si sunt sigur ca performantele absolut remarcabile de mai sus vor fi cel putin egalate in viitor.
Ne vedem la focul lui Sumedru!