28
iul.
Intalnire Rose de gradul 8. 2008.
Am declarat raspicat de nenumarate ori ca vinurile over the hill, mai ales albe si roz, nu prezinta niciun fel de placere pentru mine, le aseman cu asamblarea cioburilor ramase dupa dezintegrarea intregului, cu urale cand din namol sclipeste un inceput de membru putrezit. Sigur, poate fi cool intr-un cerc de amatori, e o metoda de a incerca sa te diferentiezi, sa te dai cunoscator.
Asa ca nu am impartasit entuziasmul lui George (Jorj) Moisescu, atunci cand l-a oferit spre sacrificare din propria pivnita, intrerupandu-i un mileniu de asteptare, masurat in ore rose. Ba chiar am adus un Grenache roz 2013, ca sa (pre)dau un exemplu, pentru ca as fi acceptat ca un roz sa reziste inca un an fata de majoritatea, poate 2 in conditiile unor struguri exceptionali, insa 6 am considerat ca nu poate exista in Romania.Ei bine, m-am inselat: culoarea a ramas aproape intacta, cu doar cateva licariri aurii, nasul nu este oxidativ, doar matur, ca al unui roz din 2012, complex, greu de feliat in arome primare. Fructul e prezent pe fundal, fin, timid. E corpolent fara a fi extractiv-greoi, onctuos, aciditatea exista, fara a mai prezenta varfuri intepatoare. Amplitudinea aromatica e fina si mai ales foarte lunga, cu acele nobile tonuri de cache de sticla. Asocierea cu pizza cu anghinare (adusa de acasa la carciuma, anghinarea) e merveilleuse. E un vin-eveniment greu de comparat cu orice altceva. Nu stiu cand sau daca as mai avea ocazia sa ma intalnesc cu asemenea “living-dead”. Singura speculatie pe care pot sa o fac este ca in acel an nu am avut Flamboyant, asa ca ce a fost mai bun din vie a mers in Domaine Ceptura, cu rezultate peste medie pe rosu si exceptionale pe roz. 14,7% alcool, 85 de puncte, cu un bonus de inca 10 pentru performanta de a rezista tanar atatia ani.