10 nov.

Feteasca Neagra – partea scumpa a raftului

    Marii critici spun ca o raita prin vinuri mediocre este absolut necesara din cand in cand pentru calibrare, pentru mentinerea scalei, deorece altfel exista riscul sa lungim (in general in jos) intervalul pe care il vedem cel mai des. As copleta eu ca, din cand in cand, e necesar sa vedem vinuri mari, pentru ca altfel suntem tentati sa punctam nemeritat de bine vinuri care in realitate nu sunt acolo, trecem cu vederea prea usor neajunsuri evidente – asa am prefatat un articol despre Davino rezerva Rosu 2007. Sunt sigur ca rezultatele degustarii de mai jos ar fi fost inferioare, daca incepeam cu el, pe care l-am incercat abia dupa line-up si era cat pe-aci sa fie nevoie sa lungim scala de 100 de puncte.    

 
 media celor 5 participanti la vot

   
– Ancestral 2008 – rege, no comment. Este la apogeu(m), probabil va mai sta aici 1-3 ani. A facut parte din set prin amabilitatea Ethic Wine.
– am punctat Purpura 2009 sub medie, pentru ca la cald alcoolul a inceput sa fie arzator. Daca insa se mentine temperatura in limite normale pe toata perioada de consum, e o Feteasca exceptionala, ce se remarca printr-o paleta aromatica neaosa, nu complexa, insa foarte savuroasa, innobilata de invechirea la sticla. Pret de raft: 80 de lei.
– Selene 2012 a fost de departe cel mai complex aromatic si cel mai titrat, cu Argint la Decanter si Aur la Berlin. O Feteasca new world. Stoc 0 la producator si majoritatea distribuitorilor, punctaj superior mediei, de la mine. Pret de raft: 75 de lei.
– Cuvee Guy 2011 – destule semne de intrebare aici, daca ne gandim la tipicitatea si performantele soiului (poate exista o explicatie pentru termenul Cuvee), iar nivelul alcoolic rezoneaza perfect cu ambalajul de tabla folosit pentru sticlele de spirtoase, avand spre 16% alcool, drept urmare iti deseneaza instantaneu harta crapaturilor limbii. Nu-mi amintesc de vreo Feteasca Neagra de top in curtea acestui producator, in ciuda longevitatii. De multe ori schimbarea inseamna progres, poate vom vedea si aici vreo incercare reala. 86p Berbecutio. Pret la producator: 132 de lei.
– Apogeum 2012 – o performanta de exceptie a celor de la Tohani, avand in vedere rezultatele anterioare, insa nu pare chiar de 5 ori mai buna decat cea cu eticheta metalica din 2008, de exemplu, pentru ca pretul asa este. Nu se poate trece totusi cu vederea medalia de aur Bruxelles 2014 – o premiera pentru toata Feteasca Neagra. Pret de raft: 150 de lei.
– Lacerta 2013 – un vin proaspat, setat pe cirese-visine in fata prunei, care arata mai mult decat decent si acum, insa peste vreun an si jumatate va fi la maximul de calitate. 84 de la mine. Pret de raft: 65 de lei.

    Punctul central au fost cele doua foarte scumpe – SERVE si Tohani – in jurul carora am adunat repede inca patru, doar pentru o evaluare mai exacta. Din punctul meu de vedere, niciuna nu s-a clasificat pe primele doua pozitii, sa nu zic trei. Nefiind blind, unele pareri pot fi subiective. Cu toate astea, concluzia a fost comuna: in loc de cele doua, data viitoare luam un 99 Parker.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *