Examen la Chardonnay
Cele doua exemplare fac parte din zone diferite, si probabil au fani cu gusturi diferite. Deocamdata orgoliul Sole-ului nu a fost ranit, el incadrandu-se la categoria 90 pct.
Chardonnay Royal Selection, Domaine Boyar, 2009, 12 leva. Prima impresie a fost de vin prost, insa l-am mai lasat cateva minute sa-si revina si a disparut. Chiar si asa, e caracterizat de o aciditate foarte slaba, un iz de lemn de stejar suficient de slab ca sa n-ai dovezi concludente ca n-a fost tinut in butoaie de stejar, ci i-au fost adaugate chipsuri sau alte minuni. Mirosul e frumos, floral, de Chardonnay autentic, imbinat cu arome de citrice. Daca nu-l beam si doar il miroseam primea vreo 86 de puncte, gustat insa, ia decat 79.
Chardonnay Grand Prix, Golden Rhyton, Black Sea Gold Pomorie, 2009, 15 lv. Medaliat cu aur la AWC Vienna Wine Challenge 2010. Mare medalie de aur (atentie!!) 2001, 2002, 2003, 2008, 2010 la Vinaria Bulgaria. Astia trebuie google-iti. Si da, surprizele se tin lant: productie de 15 mil sticle, cota de piata 20%, exporta 60% din productie, se afla langa Burgas.
Ei bine asta-i Theia de Halewood intreg, insa cu influentele stejarului domolite la pragul ideal. Pe langa unt si vanilie in miros mai e loc si de o combinatie de flori, pere, parca si ceva pepene galben. Aciditatea sare in fata si isi revendica si ea punctele (parca la Theia nu sare chiar asa), chiar daca impresia lasata ochiului de catre lichid este de “uleios”. Daca Theia e gradat la 87 de stele, n-am incotro si trebuie sa-i dau si bulgarului partea lui: +2, chiar 3. Dar sa invitam The Grand Jury, Sole-ul de Recas, poate face 90 pct, ca el: aici, comparativ, baricul e si mai putin prezent, dominand notele fructate, insa 14% alcool se simte (nu chiar de bine fata de 13% ale oponentului) – miros. Umbra de cacao ii da o nota de finete in plus. Ha, asta-i 2009, nu 2008-ul care primea punctajul respectiv. Totusi, le-a umilit pe cele de mai sus. Un lucru negativ reinceperea serialelor de toamna care m-au obligat sa mananc un pumn de seminte sarate cu cateva ore inainte; papilele imi sunt inca amortite. Mai emit o teorema: e o combinatie intre Sole si Theia, de la fiecare luand partile exceptionale. S-a continuat flight-ul cu alte cateva incrucisari, la pahare diferite, in shot-uri de 10-15 ml. S-au egalizat temperaturile cu ajutorul noii frapiere cu element de cooling din dotare. Ambele sunt vinuri lucrate cu atentie, insa bulgarii cred ca au cativa ani de experienta in plus. E unul din acele vinuri pe care nu te mai saturi sa le degusti. Te opresti la el si nu mai vrei altceva. E incantator. Cu toate astea, refuz sa-mi vad detronat regele romanesc. Pana la urma n-am incotro, plec capul in fata subiectivismului, a regulii de baza a acestui blog: gradul de placere simtit de mine. Se acorda “cum laude” 91 de puncte! Surpriza oferita si indrazneala de a detrona grandiosul detinator al titlului suprem il indreptatesc la acest titlu. Si cu prima ocazie (oare cand voi mai ajunge in Carrefour Sofia??) il bag la munca si cu Latour – un “magna cum laude”, pe care-l am la 95 pct. Desi la nivelul asta e greu, daca nu imposibil, de evaluat. (Review scris pe masura ce degustam; si luand in calcul toate sticlele, a durat mai bine de o saptamana – de concediu).
Ma desprind cu greu de bulgaroiul surpriza si zbor peste Franta, direct in Chile, unde dau de Chardonnay Casillero del Diablo, Concha y Toro, Chile, 2009. Vinul este un “Reserva”, provenit din CasaBlanca Valley, o treime invechit in butoaie din stejar frantuzesc si chiar acum costa 25 de lei la Carrefour. Arome medii, de fructe tropicale, caracteristice zonei unde s-a nascut, apropiata de Pacific, impartite in egala proportie cu vanilia. Cam atipic, ducand mai degraba spre un fresh and crispy decat spre florile minunate ce insotesc mirosul acestui soi. Gust pe masura, proaspat, acrisor, dezechilibrat de aciditatea sprintara. Corpul si finalul sunt medii, un vin foarte bun care-si face banii. Recomand o temperatura cat mai scazuta de servire pentru o satisfactie maxima: 7-8 grade. Oare producatorii chilieni or fi luat si ei macar 3$ pe sticla asta? Nu mi se pare nici pe departe supra-baricat cum vad ca-l injura unii, care in acelasi timp ii acorda peste 85 pct. In catalogul personal va figura la pozitia 82 de puncte. Am fost tentat sa-i dau si eu 83, poate 84, insa a venit Sole-ul si i-a tras una peste bot de l-a bagat inapoi in vizuina lui dracoasa = Casillero del Diablo.
Un Chablis fara parinti cunoscuti: Union des Viticulteurs de Chablis, Appellation Chablis Controlee, 2008, 15 leva in Carrefour Sofia. Cea mai frumoasa eticheta dintre cele afisate in aceasta prezentare, cu design, culori, simplitate si font-uri probabil cantarite pe parcursul sutelor de ani de traditie. Daca tot se puncteaza culoarea si limpiditatea, mi se pare la fel de firesc sa se puncteze si eticheta :). Capison metalic, dop lung (doar un Chablis e pretabil la imbatranire 10-15 ani). In prima faza, abia scos din frigider, la 6-7 grade, intensitatea mirosului e sub 2 din 5, aduce a fructe verzi necoapte, sau a carcei/frunze de vita de vie. Apoi, odata cu cresterea temperaturii, dezvaluie aroma de Chardonnay autentic crescut in patria mama. Greu de disecat aceasta combinatie de nuante placute. Pot distinge un usor margaritar pe deasupra, imbinat cu alte multe flori, dar si citrice mai “seci” in exprimare. Si gustul aduce aceleasi impresii, gura ramane destul de mult timp impresionata de ce a lovit-o: frunzos mai degraba decat de lamaie, metalic (nu in sensul de fier cu unsoare, ci dragut..pe cat poate fi un metalic de dragut), lubenita necoapta, Francezii din Burgundia – zona din care provine acest brand – nu sunt cei mai mari fani ai baricarii, asa ca vinul este imbatranit in general in tancuri de inox, si acest vin se supune regulii. Chiar daca au trecut 3 ani peste dansul, inca pare foarte proaspat, aciditate ridicata, zici ca e 2010. E agresiv, intepator, gura punga. Ia sa chem judecatorul! Soleule, arata-te si da verdictul! “Ce verdict, sefu’, ca eu sunt mult prea baricat sa ma compar cu dansul! As vrea sa-l dovedesc, dar eu am facut oina, chiar am un usor iz de guma Turbo, iar el rugby in Franta, are miros de Luxembourg si Elvetia!”. In traducere libera, sunt din alta categorie. Desi la prima vedere, incercat solo, Recas-ul nu aduce in fata notele de stejar, in comparatie cu acest Chablis pare cel mai baricat vin din lume! Clasificarea se poate face in functie de gusturi, ambianta, asocierea cu bunatati de la Costachel, parerea partenerilor de degustare. Acest Chablis primeste cateva puncte in plus pentru mirosul fabulos si cateva in minus pentru rugozitate, partea sa aspra, care insa cred ca se va domoli peste vreo 2-4 ani. In acelasi timp sper ca ni-l vom mai si permite atunci. Nu sper ca in Romania, macar in Bulgaria sau in vest unde lucrurile s-au asezat demult. 80 pct.
Aferim! pentru asa maraton printre Chardonnay-uri.
Si totusi ai supravietuit…
relax, un Chablis Grand Cru are o capacitate de 10-15 ani 🙂 Astea mai simplute, le poti bea si-n 5 ani, asta daca nu nimeresti o sticla lovita de deja celebra oxidare prematura 🙂
Greu, greu, inca mai am cateva resturi pe campul de batalie 🙂
Greetings from Los angeles! I'm bored to death at work so I decided to browse your website on my iphone during lunch break. I really like the knowledge you present here and can't wait to take a look when I
get home. I'm shocked at how quick your blog loaded on my cell phone .. I'm not even using WIFI,
just 3G .. Anyways, wonderful blog!
Also visit my web site: vakantiehuis frankrijk huren