Despre degustari

    In “Cartea vinurilor”, Matthew Jukes spune ca atunci cand deschideti o sticla, chiar inainte de a sorbi, sa asteptati o secunda si sa va ganditi ca acea sticla, indiferent de pret a fost creata in cel putin un an; continutul a fost sclavul capriciilor meteo, al erorilor umane (vie, crama, imbuteliere), al climatului economic si al multor alte variabile. E o carte interesanta, cu o uzuala succesiune a capitolelor in care Matthew, pe langa capitole specifice isi prezinta si producatorii preferati. Sunt total de acord cu respectul fata de fiecare producator, desi poate in cazul pietei romanesti ar trebui sa coboram un pic stacheta, in sensul ca trebuie doar sa plecam de la premiza de nevinovatie, bineinteles cu exceptia cazurilor demonstrate de rele intentii. Autorul mai spune in acelasi capitol ca degustarea este similara cu a citi o carte, in loc de a privi asupra copertii si a ghici povestea. Plecand de la aceste idei, vreau sa va prezint in continuare doua evenimente care au avut loc marti in Bucuresti, suprapuse in timp, la prima vedere, insa accesibile pentru cine-i iute de picior.

    Multumesc echipei de la Vinul.ro pentru invitatia la lansarea celor trei Cuvee Prestige Brancusi: alb, rose si rosu, si a celor doua Cremant de Bordeaux. Domeniul de 70ha de pe malul drept se numeste Chateau Le Grand Housteau, AOC Côtes de Bordeaux, sunt primele vinuri facute de un roman, in regiune. Pe scurt, organizarea a fost foarte buna – si datorita celor de la Howard Johnson – prezentarea vinurilor a fost facuta de somelierul Sergiu Nedelea, am avut ocazia sa (re)intalnesc cu placere multi profesionisti, amatori, comercianti, blogeri de vin. Mi-a placut si demonstratia de sabrare a spumantelor, chiar daca in a doua parte a fost nevoie de mai multe incercari. Nu pot spune ca-s cele mai bune Bordeaux-uri incercate vreodata, insa fiind probabil abia iesita pe rod, via isi va arata adevarata fata in urmatorii ani. Rose-ul linistit are o culoare splendida si daca ar ajunge si la noi cu preturi similare (6,5 Euro am vazut undeva aceste vinuri) sunt sigur ca vor avea succes la marele public, pentru ca pe langa culoare, mirosul de trandafir e evident. Cel mai mult mi-a placut Cremant-ul alb de intampinare. Apreciez pionieratul romanesc pe taramul celor mai bune vinuri din lume, si ii doresc antreprenorului mult succes in acest proiect pe termen lung! 

    A doua intalnire de marti era la Madame Pogany, locul unde, pe parcursul anului trecut am luat parte la cateva intalniri placute si in acelasi timp educative cu vinul si prietenii sai. De data asta a avut loc chiar marea confruntare, numita “Cupaje rosii de top”, romanesti. 

    Pot sa ma laud ca am nimerit castigatorul, prin prisma faptului ca i-am acordat cele mai multe puncte, fara sa-l identific – LacertA Cuvee IX, dar cu restul am dat-o in bara rau, asa ca imi caut niste scuze, o acoperire. Lasand gluma la o parte, cred ca sunt cateva lucruri care se pot imbunatati:

– temperatura de servire, care a influentat negativ, cu cel putin cateva puncte, majoritatea probelor (daca Golem-ul e un vin de ~80 pct, cat i-am dat si eu si alti vecini la care am tras cu ochiul, maine inchid taraba; desi o masa plina de englezi l-a considerat de departe cel mai bun, comandand inca o sticla la bar – au avut locuri mai langa usa, o fi fost mai rece).

– cantitatea mostrelor – mie nu-mi ajung 15 ml sa dau un verdict pertinent, sunt sigur ca producatorii ar fi incantati sa puna si ei umarul macar cu cate-o sticla sau doua daca e cazul, de fapt vinul lor este promovat; si daca ar fi de 6 ori 15 ml, adica echivalentul unui pahar intr-un wine-bar, tot nu realizezi prea multe. Nu poti sti daca maine te va durea capul din cauza anumitor substante “exogene”, sau altor lucraturi, memoria gustului nu ti-e starnita decat pentru un moment foarte scurt pentru a fi interogata ulterior, si cel mai important e ca nu exista acea secunda in care te scufunzi in placere, in adancimea acelui vin, daca-i mare; de fapt, autorul cartii mentionate la inceput spune foarte clar ca in momentul in care vrei sa citesti in profunzime un vin nu exista solutie mai buna decat sa iei acasa o sticla intreaga si sa o savurezi singur, sau cu inca o persoana. A nu se achizitiona din supermarket.

– momentul de deschidere a sticlelor: se spune ca un vin mai proaspat are nevoie de mai mult timp de aerare decat unul mai vechi, care in acelasi timp crapa mai repede. Solutia? Nu exista. Cel putin nu cand se compara un 2005 moldovinesc cu un 2009 banatean.

– reducerea numarului de mirosuri care interfereaza cu nasul juratilor, acestia, la randul lor, avand obligatia de a cunoaste cateva notiuni elementare daca se hotarasc sa ia parte la manifestari de gen.

    Departe de mine gandul ca degustarea a fost un eveniment nereusit, dimpotriva, n-am vazut pe nimeni  incumetandu-se pana acum sa incerce o degustare (aproape) gratis cu mai toate cele mai apreciate vinuri de la noi; insa poate fi si mai bine in viitor. Felicitari pentru initiativa, voi veni cu placere de fiecare data!

    Nu pot incheia fara a va relata inca un paragraf interesant, in care autorul se plange ca in ciuda gamei foarte variate de vinuri de pe piata (Marii Britanii), este uimitor cate restaurante au o oferta deprimanta de vinuri. Deci fratilor, acum 15 ani cam asta era situatia si la ei.

    Sursa: “Cartea vinurilor”, de Matthew Jukes, editura Paralela 45 – va poate ajunge direct acasa cu doar 25 de lei.