Davino Rezerva rosu 2011

Dupa ce ai adus sticla acasa dai din coada ca Azorel pe langa ea cateva zile, sau saptamani, pregatindu-te psihic pentru momentul acela. Atunci pui ceasul sa sune devreme, imbraci straiele de soi, scoti tirbusonul cel scump si o desfaci cel tarziu pe la 4, sa te poti apuca de ea seara, la macar o ora dupa cina. Pentru ca sunt unele vinuri langa care orice ai pune distorsioneaza, chiar daca uneori pare ca mai pot trage in sus. Trebuie vazute virgine, goale, asa cum le-a gandit creatorul lor, iar Bogdan Costachescu a reusit cu Rezerva 2007 sa marcheze prima pozitie dintre toate vinurile baute de mine vreodata, cu 96 de puncte. De-ale mele, nu Parker or else. E un infanticid sa desfaci un Rezerva 2011 in 2016? Asa pare la prima vedere, insa sper ca e momentul in care vinul s-a asezat, sta de suficient timp in sticla sa fie capabil sa se exprime, sa produca primele gangureli. Ideal e sa vezi cate o sticla la fiecare 6 luni de acum si pana.. hat departe, cand o apune macar 2007.
Elementele sunt active, vulcanul inca tine jaratec sub crusta superficiala: notele vegetale inca nu s-au impacat cu cele de ciocolata si piper, iar lemnul nou sta la acelasi etaj cu fructul. Pare ca se naste un strat de bacon, altul de lemn dulce, peste altul de violete. Alcoolul s-a integrat bine de pe acum si acolo va ramane. Atacul pare simplu, light, insa dupa doua secunde toata greutatea vinului apasa pe limba si obraji. Extractivitatea face lichidul aproape masticabil, taninurile se infig in obraji si gingii, dupa care sunt spalate de aciditatea pe masura. Monstrul e dezlantuit, degeaba au trecut 5 ani peste el. Pariuri pe “futures”? De la 94 in sus. Cand? Greu de spus, insa apogeul nu vad sa apara peste mai putin de (inca) 5 ani.