18
dec.
Davino Flamboyant – verticala de lux
Decembrie este paradisul producatorilor si vanzatorilor de vin, lumea lasa toate calculele cu intretinerea si copiii de-o parte si cumpara vin. Alb, rosu, dulce, orice e binevenit. Prins in aceasta febra cu inca doi amici si cateva sotii, ne-am calcat pe inima si am scos artileria grea. Ne-am mintit cum ca nu dam asa multi bani, pentru ca unele vinuri (preambulul a fost mai lung decat verticala propriu-zisa) fusesera cumparate de-a lungul timpului. Am trecut prin proaspetele rose-uri Sole, Terra Romana 2012 si o Cava Brut Nature, pana si-au tras sufletul rosiile Davino.
Am inceput, cum era si normal, cu 2006: nas extrem de complex care incepe in note de gemuri de prune, capsune, cirese si visine. Abia cand ajunge in gura iti aduci aminte ca a vazut si lemnul o perioada destul de lunga, nuanta fina de vanilie apare pe palat alaturi de cateva ierburi aromatice. Este foarte sec, are o aciditate perfecta, corp mediu-light, post de cafea si cirese amare. Taninuri rotunde, aproape imperceptibile. Mi-a lasat impresia ca langa un Merlot absolut exceptional s-au pus cantitati mici de Feteasca Neagra, si mai mici de Cabernet, pentru intregirea unui tot exemplar, desi in realitate, din cate imi amintesc, e cam invers. Mi-a adus aminte de super-toscanele frumoase incercate la Madame Pogany in ultimele luni. Este un vin nefiltrat, pe gatul decanterului au ramas multi bolovani. Sticla a petrecut ultimii 2-3 ani in pozitie stand-up, imbatranirea s-ar putea sa fi fost un pic fortata. Am cotat vinul la 90+, alt participant la degustare acordandu-i 94, cred ca asta e plaja. Starul serii acest 2006, il recomand.
2007 se prezinta in fata judecatorilor cu borduri pline, rubinii si carnoase, spre deosebire de cele apoase ale precedentului. Nasul are cu totul alt registru, Cabernetul fiind in prim plan, coacaze negre si prafoase, apoi iodul Merlot-ului, fructe rosii de padure, prune, tutun, in plan secundar se distinge ceva lemn. Am remarcat de asemenea visina marca Davino, atat de intensa in Purpura Valahica. Toate vinurile au fost decantate 4 ore, insa abia dupa frecusul intens in pahar livreaza maxim. Atacul aduce lichior de cafea si cirese, extractivitatea este intensa, la fel ca astringenta. Finalul n-are o lungime deosebita, nici complexitatea nu e debordanta, insa ii sta bine asa mai simplu. Un vin foarte bun, il vad la 88-89 de puncte cu un oarece potential de crestere inca 2-3 ani.
2009: culoare la fel de apetisanta ca 2007, rubinie-carnoasa, nas spicy (piper negru, alcool-eucalipt), piele – in mod evident, o cireasa neagra foarte in spate, impanata cu nuante de grajd. Atacul este de senzatie, domina fructul si tineretea, echilibrul e frumos, dar am si doua bilute gri: din cand in cand baricul supra-ars se ridica in picioare arogant, se distinge o cadere in post. La cati bani am dat pe vinurile astea, era normal sa le cautam nod in papura :). Merg pe 87 acum, cu un real potential de imbunatatire in viitor.
Over-all vinuri foarte bune, impresia de Italia mi s-a parut mai pregnanta decat asemanarea cu Bordeaux. Trebuie sa recunosc ca am fost ignorant cu acest brand, pentru ca pe langa rosiile de mai sus, albele nu sunt cu nimic mai prejos. Nu pot da verdicte in comparatie cu alte cupaje romanesti apropiate (cat de cat) ca pret pana nu le vad impreuna. Asa ca suntem in cautare de sponsori.