D600 si Theia Chardonnay

    N-am reusit sa inteleg de unde inversunarea asta a ziaristilor -sa nu mai zic de alte categorii – impotriva noii declaratii D600, . Adica toti ziaristii din tara asta castiga din meseria lor intre 2000 si 3500 de lei? Pentru ca e singurul interval in care dai mai mult la stat. Stai sa vezi.

Pana acum taxele PFA-urilor erau asa:

• pensii 10,5% (caz in care statul iti bifa, cu japca, doar o treime din cotizatie – asta da abuz!) sau 26% – ca sa-ti ia in considerare toti banii dati.
• sanatate 5,5%
• impozit 16%.

Total: minim 32% din amaratul tau profit – procent care se incadra in uzanta internationala si erai asigurat peste tot.

Odata cu 2018 si aparitia D600, sistemul s-a schimbat, la prima vedere in rau:

• pensii 25%
• sanatate 10% (aici a ramas japca, pentru ca daca esti angajat iti ia si de acolo, cel putin inca atat)
• impozit 10%

Total: 45%. DAR! Sanatatea se plafoneaza la baza de impozitare de 1900 de lei pe luna, iar la pensii poti opta tot pentru varianta asta. Singurul care ramane raportat “la real” este impozitul, care scade procentual de la 16 la 10%.

In acelasi timp, daca ai profit sub 1900 de lei pe luna, poti opta sa nu te asiguri (deci sa nu platesti) nimic in afara de cei 10%. Asa ca daca mai esti si angajat, deci asigurat, defilezi cu noul sistem. Iar daca-ti miroase ca sari cu putin pragul de jos o fi greu sa mai faci inca un PFA sau alta forma juridica? La fel si sus.

Cu alte cuvinte, cu cat ai profit mai mare, cu atat platesti mai putin la stat. Efect imediat?

• Scoaterea din zona gri a unora care ascundeau cat puteau, pentru a avea o baza de impozitare cat mai mica;
• protejarea celor cu business-uri (foarte) mici, care mai sunt si angajati in alta parte;
• avantaj pentru cei care au afaceri serioase, cu profit mare, dar prefera formele simple de organizare.

Cine pierde? Cei care aveau profit intre 1900 si vreo 3500 de lei, ca si cum, la gradul de “flexibilitate” al afacerilor (era sa zic cheltuielilor) din RO n-ai avea cum sa intri ori sub ori peste intervalul respectiv.

S-a simplificat si modul de depunere, merge prin posta, online, la ghiseu – oricum ti-e mai simplu.

Am mai vazut niste voci disperate care ziceau ca nu e normal sa estimeze la inceput de an ce profit vor avea. Pai n-a fost fratilor la fel pana acum? Aaa, de fapt voi minteati statul ca veti avea un profit foarte mic, plateati minim si la sfarsit de an va blestemati zilele ca n-aveati de unde sa dati un car de bani odata, in loc sa platiti trimestrial.  Si inca un aspect tot aici: daca nu esti in stare sa-ti proiectezi business-ul macar incat sa stii daca o sa te incadrezi peste/sub pragul ala, cred ca trebuie sa-ti depui CV-ul undeva unde poti dormi linistit.

Nelamurirea mea ramane: de unde si de ce ideea asta super-liberala? Cine are de castigat? Ca nu vad vreo categorie de votanti ai actualului sistem care sa beneficieze de schimbare.

Ia sa beau un vin, poate ma cuprinde inspiratia:

    Theia a fost an de an un candidat la cel mai bun Chardonnay din Romania. In anii buni, la Sebes, Halewood a obtinut vinuri albe impresionante, insa acesti ani au fost din ce in ce mai rari, asa ca producatorul renunta la cele 100 de ha de acolo din cauza inghetului (?), insa nici partea de promovare n-a excelat. Sau sa fie din cauza despartirii furtunoase de directorul general? Nu stim. Una peste alta zilele trecute a aparut in premiera Theia 2016, cu DOC Dealu Mare. E clar ca oenologul Lorena Deaconu manuieste cu abilitate baricul, pentru ca minunata senzatie onctuoasa este exact cat si cum trebuie. Spre deosebire de Theia de Apold aici se simte puterea terroir-ului de Dealu Mare, uneori disproportionata in raport cu finetea unor soiuri. Totodata, finalul este ajutat sa fie la inaltimea parcursului de pana acolo al vinului, pentru a intregi o impresie generala buna. Vinul s-a lansat cu o prima medalie, de bronz, la IWC, ceea ce inseamna in jur de 85-86 de puncte, evaluare la care am ajuns si noi, cei de la vinmagazin.ro.