Cotnari – resurection

    Daca vorbim de top 6-7 Romania ca suprafete exploatate, Cotnari se afla in jumatatea care vrea mai mult an de an, alaturi de Jidvei, sa nu mai zic de Recas. Din pacate la Vincon, Husi sau Murfatlar, unii vazuti indeaproape, altii doar prin prisma vinurilor, nu am remarcat deocamdata o dorinta unanima de progres, de iesire din acest con de umbra neclintit de decenii, legat de performanta in educatie a societatii. E si greu sa asociezi Beciul Domnesc sau Conu Alecu cu proiecte europene. Nu ca la Cotnari s-ar fi facut lucruri majore cu acest sprijin, insa vizunea unor oameni de acolo, puterea de munca, relatiile interumane ajunse natural la nivel de multinationala cu zeci de ani vechime, dorinta de a nu distruge intai totul pentru propasirea catorva, ci construirea cu pasi mici peste ce era deja functional – sunt doar cateva din pilonii care stau la baza productiei si mai ales vanzarii de… 14 milioane de sticle pe an.

    Am primit cu entuziasm invitatia de a participa intr-o degustare altfel, care spune – din nou – multe despre flexibilitatea managementului si aplecarea asupra parerii celor care…macar beau vin zi de zi, de fiecare altul. Cotnari invita an de an cateva zeci de oameni care sa alcatuiasca un sfat al batranilor care propune, in urma unei degustari-maraton, de nu mai putin de 70 de vinuri (in 2016), cele mai bune realizari.

    Fara a intra in detalii, vorbim de 7 feluri de Feteasca Alba sec, provenite din cele 11 ferme active, sau 4 feluri de Francusa sec, sau inca 7 feluri de Grasa sec, etc. E impresionanta aciditatea naturala a zonei, in unele cazuri uriasa. Read my lips: corectura “de sudist” se vede.

    Doar 6 soiuri, toate romanesti si – vorba lui Zuckerberg, it will always be like this – directie, claritate in a defini misiunea companiei: Francusa, Feteasca Alba, Grasa, Tamaioasa, Busuioaca si Feteasca Neagra.

    Plantarea primului soi rosu, Feteasca Neagra, care acum ocupa ~100ha, a inceput in 2007 si cred ca reprezinta prima tentativa de migratie nationala spre arii mai reci, daca tot nu se gaseste gangania care sa manance macar 20g de zahar dand pe esapament doar 1 grad alcoolic.

Rezultatele? Din cele 15 seturi degustate cel mai performant pare fix cel de Feteasca Neagra (2015, o sa-l vedeti in 2017), asa ca a fost declarat oficial soiul anului la Cotnari, dupa lungi dezbateri in care Grasa a fost pe un nedreptatit – zic unii – dar onorabil loc secund. Personal am dat cele mai mari note Fetestii Negre, in doua din cele patru forme prezentate, toate seci.  Productia majoritara ramane totusi albul demidulce, la mare distanta de alte categorii. Se va trece in viitorul apropiat la screw-cap pe gamele entry.

Nu va multumiti cu o vizita de o zi in Dealu Mare in calatoriile voastre initiatice despre vin, Iasiul e atat de frumos, curat si primitor, iar Cotnariul e aproape de Gramma, sau Averesti, sau Domeniile Lungu..

Vineri e cam tarziu sa plecati din Bucuresti cu masina, dar companiile aeriene au preturi de invidiat, mai jos ca CFR, merita investit intr-o noapte de cazare in plus pentru inca o zi in podgoriile moldovenesti.