30
nov.
Amarone si Barbaresco
Am avut musafiri de seama, am scos artileria grea. Pe fata de masa am gasit a doua zi urmatoarele randuri:
Amarone della Valpolicella “Classico” 2007, Villa Borghetti, facut din Corvina, Rondinella si Negrara: nas de dulceata de smochine, trandafiri, cirese, bitter si afumatura. In gura senzatiile sunt dulcege, cu gust de magiun, dar si note amarui care completeaza frumos dulcele. Cand si cand mai apar nuante de frunza de vita zdrobita intre degete sau lichior de visine. Complexitatea aromatica este partea care il face un vin maricel, dar si transformarea in timp, pentru ca la fiecare 30 de minute pare a fi alt vin. Postul este un frumos si clar dovleac copt in spuza. 68 de lei si 89 de puncte.
Barbaresco Terre 2008. Mentionez ca acest producator este unul industrial, aprovizionand multe din lanturile de retail italiene. Miros de ciocolata cu lapte si vanilie, in gura fiind in primul rand foarte sec. Este impresionant complexul de fructe negre, dar n-am inteles de ce asa devreme bordurile caramizii. Postul este scurt, cu aluzii de cache de sticla. Nici corpul nu e prea zdravan, alcoolul este de 14%, mai prind niste senzatii amarui pe partile laterale inferioare ale limbii. Pare un vin corect, care chiar daca nu-ti va ramane in minte nu-ti va parea rau de banii dati pe dansul: 85 de puncte si 43 de lei.