11 Apr

Mennini Negru de Dragasani cu Merlot si Cabernet

    La Domeniile Mennini am vazut cativa ani la rand vinuri submediocre, care ne ajutau doar sa recalibram (negativ) papilele pe la targurile de vin. Odata cu Vintest 2016, desfasurat in premiera la Casa Presei, am descoperit un cu totul alt Mennini, in primul rand ca imagine, dar, cel mai important, ca vin.

    Eticheta e foarte bine realizata, trateaza un concept nu foarte original, care inca vinde la noi, dar trebuie sa fii atent cu temele, pentru ca, de exemplu, nu cred sa vinzi vreodata cusma lui Tudor Vladimirescu in Bamboo. Nu mai e? Ok, in alt club la fel. Nu plec asa usor de langa eticheta: set de fonturi bine alese, si mai ales bine puse in opera, ca print, ca marime fata de blazonul casei, cu terminatiile lor in profilul lui Tudor Vladimirescu. In lateral mai apare o data un negativ al pozei eroului nostru national, sub care zice asa: „Spiritul de sacrifiu, darzenia, dragostea de neam si inflacararea sunt inspiratia gamei Tudor, expresia sincera a unor vinuri demne si puternice”. Mda, asta putea lipsi. Si descrierea vinului putea lipsi. 13,5%, DOC-CMD Dragasani, 40 de lei la raft. Si ajungem la al doilea punct forte: stilul de vinificatie foarte modern, cu rest de zahar extrem de jos, non-comercial, auster, in care se simte mai mult Negrul, cu inflexiunile sale cerneloase si de grafit, aroma de fructe negre de padure abia date in parg – nasul e de 5 stele. Pe langa Cepari e al doilea semn ca asociatia producatorilor de mai la nordul zonei Dragasani, care e cool sa existe si cam atat, e pusa la indoiala din pdv al standardelor de calitate. In sud am vazut de mai multe ori Cramposii mai bune, am vazut rosii care sunt rosii, nu zeama transparenta pe care scrie Cabernet, iar Novacul da un vin aproape rose daca nu-i pui acolo, modic, 70% Merlot.

E imbucurator sa gasesti intr-un vin romanesc savoare superioara nelegata de un rest de zahar aproape sau un pic peste 4g/l. Tanin viu, marunt, copt, imbinat cu aciditatea – cu siguranta in cativa ani cizelarea la sticla va fi benefica, e un experiment pe care cu siguranta il voi face. 88-89 de puncte. [in realitate am dat 90, dar mi-e ca-s un pic entuziasmat, mai incerc o sticla alta data].

P.S. Un vin pour les vrais connaisseurs.

    Frate-sau, Negru la baza si Merlot adaugat, are tot 13,5% alcool, ruleaza sub o acoperire rubinie, aproape la fel de profunda, dar paleta aromatica are fructele rosii de padure in prim plan, foarte putin anturate de note de Jamon si un iz verde-vegetal. Tanin si mai marunt, pe un fond extractiv tot peste medie, de data asta si cu o intensitate mai mare, un kick mai serios. Chiar daca restul de zahar pare la fel de jos, se remarca un plus de savoare, catifelarea Merlot-ului e evidenta. Nici aici nu poti cobori sub 87, dar evolutia fiecaruia e greu de anticipat. Acum sunt vinuri de baut langa fripturi suculente (mai usor cu vanatul la recomandari, ca-i plina tara de copy-paste), abia peste 2-3 ani vor ajunge pe un varf care le va permite sa se prezinte singure in fata guvernului. Aaa..pardon, a noastra, a poporului. Dar la 40 de lei bucata cred ca putem sacrifica de-o dubla, pentru o nota de originalitate in beci.

 P.S. Sa nu uitam de Frizzante Rose, CuBule – unul din cele mai mari hituri de vanzari in anumite cercuri private.

Good work, Mennini!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *