31 Mai

Cateva vinuri bune Sarica Niculitel

    Via Viticola Sarica Niculitel plaseaza gama Editie Limitata pe un palier indraznet, la 55 de lei pret de raft, reusind insa – cel putin in editia 2016 – sa si aduca aici niste vinuri de calitate. Si aspectul e nou, creat de dragul meu prieten Lupul Violet, care, evident, iubeste culorile vii, insa i-as recomanda, pentru inceput, un curs de somelarie, in care, in mod normal se trateaza si subiectul „ce culori nu punem niciodata pe alimente/bauturi si de ce”. Capisonul subtire, de plastic, e primul contact fizic cu sticla si din pacate da o nota de ieftin. Ar fi de preferat unele metalice, grele, elegante, vezi Vartely, Davino, sau Purcari. Grafica ok-ish, dar nu se compara cu ce s-a facut, de exemplu, la Ferdi. Fonturi stock sau foarte asemanatoare, logo rudimentar, dar bine vizual de la distanta, material si executie buna a etichetei principale. Deh, fiecare avem momentele noastre de (mai slaba) inspiratie.

    Dar sa-l lasam pe artist sa pregateasca urmatorul GoodWine si sa vedem rose-ul de varf: asamblaj de Feteasca si Pinot cu 13,5% alcool, DOC-CMD Sarica Niculitel, sticle numerotate manual, pana la 5000. Aromatica, desi descrisa ca venind din zona mainstream, cu fragi, capsuni si zmeura, ne suprinde prin eleganta, integrarea buna a alcoolului, corp frumos, amplitudine, lungime si kick. 85 de puncte si asteptari superioare din partea mea pentru urmatorul vintage, daca se pastreaza pretul. Altfel spus, vinurile deja sunt in liga superioara, unde regulile sunt mai dure, pretentiile mai mari, exista mai multi eyes on the prize. L.E.: medaliat cu aur la Concours de Bruxelles – bravo!

    Cuvee 4 Sfinti este un omagiu adus celor patru sfinti martir gasiti in zona Niculitel, un amestec de Sauvignon, Rhein Riesling (superb si in versiunea monosoi din gama Sarica Black, Horeca), Chardonnay si Aligote. Anul este 2016, chiar daca in prima faza vinul pare mai vechi, asezat, lipsit de rabufnirile tineretilor. Gama este de retail, DOC-CMD, restul de zahar- SEC, iar alcool vreo 13. Olfactiv aduce aminte de mere verzi, zarzare si fructe galbene de toamna, la o intensitate sub medie. In gura echilibrul intre aciditate si senzatiile dulci se inclina usor spre cea de-a doua componenta, de aici probabil si succesul produsului, fara a minimiza meritul pretului bun (25 lista) si al etichetei cu mesaj profund. Are o amplitudine frumoasa, se remarca si complexitatea oferita de cele patru soiuri, e un vin de o calitate buna. 85 de puncte si un gand: vad cainandu-se oameni „de vin” cum ca saracele soiuri romanesti pier si dusmanii poporului merg pe Chardonnay si Cabernet. Din pacate multe dintre relicvele oenologiei neaose nu au dat niciodata vinuri peste medie, fiind folosite doar pentru ca produceau mult, nu necesitau lucrari multe in vie, etc. Sa nu mai zic de nepotrivirile majore de terroir pe care le avem la tot pasul. Sigur, as fi incantat sa descopar ca o Babeasca da rezultate bune cand scoti 5-6hl/ha in loc de 13, insa pana atunci sa fim un pic pragmatici si sa ne punem si in locul producatorului, de fapt al investitorului: siguranta si eficienta in exploatare e data de soiurile clasice si o mana formata. La dimensiunile si modul de lucru pe care il vad la Sarica – da, am sperante ca in viitor vor dezvolta aici lucruri originale.

    Aligote, Editie Limitata, 2016: mi se pare digerabil sa numesti un vin “Editie Limitata”, insa nu o intreaga gama, chiar daca  s-au facut doar 5000 de sticle din fiecare. Cred ca termenul are valoare nu prin numarul de sticle produse, ci cand scoate in evidenta un an exceptional pentru unul dintre soiuri. E mult prea mainstream abordarea pentru nivelul de pret si profilul clientului care accede aici. Am vrut sa bag acest vin intr-una din degustarile private pe care le organizez, insa managementul SN mi-a sugerat sa schimb cu Sauvignon si mare dreptate a avut, pentru ca diferenta de pedigree este incontestabila. Fiecare dintre cele doua are destinatia sa. La un crap prins si mancat pe loc, la Mila 23, cu siguranta va merge mai bine acest Aligote, insa intr-un ambient elevat SB-ul a rezonat inalt. Imi plac valurile aromatice care tot vin si revin, fara a fi intense, amintind de flori albe, piersica, musetel si agrise. Place corpul mediu „la pipait”, restul de zahar impins la limita de sus pentru a tine in frau impresiile de verde si aciditatea mare. Metodele de echilibrare au dus la un vin mai vioi, mai complex, catifelat, chiar daca o mica parte din autenticitate pare sa fi fost sacrificata. Vinuri facute de Marian Andries si Liviu Grigorica. 85p

    SB, EL, 2016: o parte din vinurile albe cu adevarat bune au o finețe tactila a particulei, sunt mătăsoase, alunecoase. Pe lângă toate acestea, SB-ul Sarica are o aciditate frumoasa, o intensitate aromatica peste medie, care se uita multă vreme înapoi la plecare. Mai mult, confera și acea nota vinoasa, curgătoare, ce te tot îmbie spre următoarea sorbitura. E exotic și verde în același timp. Kiwi style. Separarea, selectarea totala a gamei de varf, aplicarea unor tehnici aproape de natural, de la selectarea preliminara a parcelelor ideale pana la folosirea unor metode minim invazive, pot duce la depășirea laudabilei deja note de 87-88p primite azi. Un SB romanesc foarte bun, recomand!

    Rosu EL: Cab cu Feteasca Neagra, 2013, IG Colinele Dobrogei, 13,5% alcool, aur la Vinul.ro unde, la fel ca in majoritatea concursurilor romanesti sau internationale, medalia vine din partea unei comisii, careia i s-au si taiat doua extreme, adica au ramas 3-5 oameni care au decis. E un rosu reusit pentru zona Dobrogea de nord, cu nas de fructe rosii de padure, tomata si flori violete, mai putin de tabac, condimente si ciocolata, cum zice eticheta, foarte suculent, atractiv cromatic, insa scurt in exprimare spre final. Un rosu peste media zonei, insa piesele de rezistenta raman albele, eventual un rose crescut de la zero sa fie de top. 84p.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *